Recent au fost retrase din expoziția organizată la parterul Bibliotecii ASTRA Sibiu, mai multe exponate care au putut fi admirate acolo de publicul sibian, în perioada 10-22 februarie 2025. O expoziție unică în România, prin tematica abordată și natura exponatelor prezentate, în spatele cărora s-au aflat povești reale, de viață economică-socială ale unor categorii de oameni care au reprezentat, cu ani în urmă, postamentul solid al dezvoltării industriei sibiene.
foto: Ion Talpoș
O expoziție de cântare produse, cu ani în urmă, la fosta fabrică „Hess–Balanța” din Sibiu. O inițiativă lăudabilă a unui colectiv restrâns de inimoși pasionați de colecționarea și recondiționarea unor piese devenite acum mărturie în Dosarul industrializării sibiene predecembriste, luată de „apa sâmbetei” în perioada postdecembristă… Să fie doar pasiune în această acțiune a inimoșilor sibieni coordonați de Teodor Dogaru, administrator al SEAS Sibiu? Să fie și puțină nostalgie după o perioadă în care industria sibiană a reprezentat, pentru comunitatea locală, liantul relațiilor economico-sociale ale cetățenilor ei? Sau… câte puțin din toate astea?
foto: Ion Talpoș
Aveam să aflu răspunsul la aceste întrebări după ce am vizitat expoziția, în urma dialogului purtat cu Teodor Dogaru, sibian pasionat de artă, în general și în particular, de forma aceasta de exprimare a artei, a puterii de creație, exprimată printr-o serie de produse care au reprezentat, cândva, emblema industriei sibiene. Un nume care mai dăinuie încă, pe buzele noastre, ale membrilor generației anilor 70-80: uzinele „Hess-Balanța” Sibiu.
Pe Teodor Dogaru l-am cunoscut în Sibiu, la o recentă expoziție de artă desfășurată în luna februarie 2025 la „Atelier17”, hub-ul artistic de pe strada Vopsitorilor 17. Venise acolo cu mai multe exponate din creația regretatului sculptor sibian Mircea Ignat, pentru a o susține pe Valentina Cristea, artist plastic sibian, la o manifestare artistică închinată sculptorului român Constantin Brâncuși.
Așa am aflat că Teodor Dogaru este administrator la SEAS Sibiu / Condeco srl, SEAS reprezentând acronimul de la Științe Experimentale Aplicate Spectaculos. Am mai aflat că Teodor Dogaru este îndrăgostit de opera lui Constantin Brâncuși, pe care l-a omagiat de multe ori prin expoziții organizate în Sibiu, dedicate artistului. Că fiindu-i prieten apropiat sculptorului Mircea Ignat, i-a comandat cu ani în urmă acestuia o serie de lucrări, parte dintre ele copii ale operelor sculptorului Constantin Brâncuși, pentru a le folosi ca material didactic în expozițiile sale organizate ulterior în Sibiu.
Tot atunci am mai aflat un lucru important: membrii Asociației SEAS s-au preocupat de recondiționarea unor piese valoroase, realizate cu ani în urmă la fosta întreprindere sibiană „Hess-Balanța”. Am vizitat expoziția lor găzduită de Biblioteca ASTRA Sibiu, prilej cu care l-am abordat pe Teodor Dogaru pentru a-mi oferi mai multe detalii legate de această inițiativă lăudabilă.
Ion Talpoș: Domnule Dogaru, mulțumindu-vă pentru că ați acceptat să stăm de vorbă, aș vrea să aflu, pentru început, câteva detalii despre dumneavoastră și Asociația SEAS, pe care o coordonați.
Teodor Dogaru: Sunt sibian, stabilit în Șelimbăr. Deși am lucrat puțin și la Balanța, nu consider că am o legătură directă cu produsele fostei întreprinderi pe care ne-am propus să le recondiționăm în cadrul Asociației SEAS și să le redăm apoi cetățenilor urbei noastre, spre aducere aminte a unei etape în care Sibiul s-a dezvoltat economic, bazându-se pe o industrie bogată, diversificată, creată aici. Avem un atelier în care restaurăm cântare în vederea expunerii lor, în cadrul unor evenimente culturale organizate. Periodic, clubul SEAS este chemat la diferite întâlniri în școli, pentru activități desfășurate în fața elevilor. Urmărim să le dezvoltăm acestora dezinvoltura în a face expuneri în public, plecând de la ideea că procesul de învățare se încheie atunci când cel care a învățat / experimentat ceva, învață, la rândul lui, pe altcineva! De aici și insistența noastră pe lângă părinți să-și provoace copii, să le explice acasă ce au făcut în clasă.
I.T.: Ce anume v-a determinat să organizați expoziția aceasta de cântare?
T.D.: Mi-am dorit ca această expoziție să fie una altfel decât expozițiile la care participăm în mod curent, în care nu avem voie să atingem exponatele. M-am dorit ca expoziția noastră să fie una interactivă, în care vizitatorii să poată lucra cu cântarele, cântărind produse, alegând greutăți potrivite pentru determinarea cantităților de ingrediente necesare activităților lor de zi cu zi, din viața reală. Dacă ați văzut, avem expuse aici câteva rețete de bucătărie și un coș cu legume, pe care vizitatorii le pot recunoaște, le pot cântări, învățând să cântărească și să se amuze, în același timp.
I.T.: Urmărindu-vă prezentările făcute în mass-media, am remarcat că ați avut mereu vizitatori tineri, copii cu vârste diferite, veniți aici într-un cadru organizat. să viziteze expoziția.
T.D. : Da, așa este. Ne bucurăm să le trezim interesul pentru aceste exponate și, mai ales, pentru istoria acestora. Chiar acum intenționăm să-i aducem alături de noi, în demonstrații practice, pe tinerii grupului de ucraineni prezenți astăzi în holul Bibliotecii ASTRA la o altă activitate cu caracter creativ-cultural.
I.T.: Pentru că tocmai ați amintit despre istoria exponatelor dumneavoastră, ne puteți spune câteva cuvinte în acest sens?
T.D.: Prin inițiativa aceasta, ne-am dorit să punem în valoare o pagină însemnată a istoriei industriale a Sibiului, oraș care, de-a lungul timpului, s-a remarcat printr-o bogată și diversificată tradiție industrială. Am vrut să le aducem sibienilor mai tineri o dovadă palpabilă că în Sibiu au existat, nu cu mult timp în urmă, întreprinderi de top ale căror produsele realizate concurau cu produse similare realizate peste hotare. Întreprinderea „Balanța” Sibiu a fost una dintre acestea, fiind singura fabrică din țară care a produs cântare. Fabrica s-a dezvoltat la Sibiu pe fundamentul micului atelier de fierărie înființat de Ludwig Hess, în anul 1879, ajungând, treptat, în anul 1928 la un număr de 75 de muncitori, număr care se dublează în doi ani. Produce, cu desfacere în țară și în străinătate, cântare pentru orice întrebuințare – de la cele simple, la cele etalon. Reorganizată prin capitalizare în anul 1937, compania, devenită Uzinele Hess Sibiu, produce echipament de cântărire, construcții sudate, utilaje frigorifice precum și mașini pentru industria alimentară. Șase ani mai târziu, în 1943, uzina devine furnizor al Armatei Române iar anul naționalizării, 1947, aduce cu el schimbarea numelui în Uzina Balanța – loc de muncă și dezvoltare pentru 167 de angajați. Evoluția fabricii continuă și, începând cu anul 1971, capacitățile de producție se extind printr-o nouă secție de echipamente hidraulice-Balanța II, numărul angajaților fabricii devenind mult mai mare.
I.T.: Ce a reprezentat fabrica aceasta pentru sibieni, din punctul dumneavoastră de vedere?
T.D.: Istoria unei fabrici devine istoria unei comunități, consider eu, în care tradițiile industriale puternice și abilitățile tehnice sunt adesea transmise din generație în generație, fie în familie, fie prin ucenicie. Unui număr însemnat de oameni simpli li s-a dat șansa, prin ucenicie, să învețe o meserie care să îi înalțe, să îi definească, conferindu-le un statut.
Balanța Sibiu și-a închis porțile după Revoluție, asemenea altor coloși ai industriei sibiene. Tragedia societății noastre este că atunci când poarta unei întreprinderi se închide, echilibrul social dintre angajați dispare, iar cei care s-au ridicat prin muncă, plecând de la talpa țării, înălțându-se prin meserie, se văd nevoiți să-și taie aripile zborului și să se reîntoarcă de unde au plecat, pierzându-și respectul de sine, pierzându-și statutul lor social…
I.T.: Ce v-ați propus atunci când ați luat hotărârea să organizați această expoziție de cântare?
T.D.: În primul rând, ne-am propus ca prin acțiunile noastre, salvând și restaurând exponate din produsele realizate la Balanța Sibiu, să le arătăm celor care afirmă că în fabricile sibiene, în general și Balanța Sibiu, în special, nu s-au realizat produse de înaltă tehnologie și competitivitate, că se înșală! Sibiul a avut, până în anii Revoluției din Decembrie, o industrie cu care ne mândream! Fabricile sibiene asigurau locuri de muncă și venituri substanțiale familiilor angajaților, menținând echilibrul și armonia în familiile lor.
I.T.: Vă mulțumesc pentru timpul acordat!
T.D.: Și noi vă mulțumim pentru interesul acordat activităților pe care le desfășurăm.
A consemnat Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
