La Catedrala mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu a fost săvârșită marți seara, Denia din Sfânta și Marea Miercuri oficiată de Înaltpreasfinţitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, scrie mitropolia-ardealului.ro. În soborul slujitor s-au aflat cadre didactice, diaconi şi slujitori ai Catedralei mitropolitane.
Foto: Arhivă
Marți seara, la slujba Deniei din Sfânta și Marea Miercuri, s-a făcut pomenirea femeii păcătoase, care a uns cu mir pe Domnul. Slujbele speciale numite Denii reamintesc și actualizează liturgic episoadele pline de suferință prin care a trecut Mântuitorul Iisus Hristos în ultimele zile ale vieții Sale pământești.
Sfânta Evanghelie a Deniei din Sfânta și Marea Miercuri (Ioan 12, 17-50) prezintă, mai întâi, popularitatea sporită a Mântuitorului, după învierea lui Lazăr, și dușmănia fariseilor. Iisus le vorbește apoi ucenicilor despre Moartea și Învierea Sa, comparându-Se cu grăuntele de grâu, care dă roadă numai dacă moare în pământ. Le vorbește apoi despre înălțarea Sa la cer și despre ridicarea cu El a ucenicilor: „Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine” (Ioan 12, 32). Apoi, S-a identificat pe Sine cu Lumina, Care puțină vreme va mai fi cu ei, îndemnându-i: „Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii” (Ioan 12, 36). Pentru a le întări credința lor, Mântuitorul le explică legătura Sa cu Tatăl Care L-a trimis: „Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 12, 44).
Laudele Deniei poartă spre sufletele credincioşilor, în ton cu cadrul liturgic general al zilei, bucuria pocăinţei femeii şi drama necunoaşterii de Dumnezeu a lui Iuda: „Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul cel de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărţea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar acesta se făcea rob vrăjmaşului…”. De asemenea este evidențiată semnificația „ungerii” Mântuitorului, ca prefigurare şi anticipare a Pătimirilor Sale, a Jertfei și a așezării Sale în mormânt cu Trupul. Troparul ceasului al şaselea, numit semnificativ „troparul proorociei”, vestește cu adâncă tristețe că: „astăzi s-a adunat adunarea cea vicleană şi a gândit asupra Ta cele deşarte; astăzi, Iuda, pentru tocmeala ce a făcut, şi-a arvunit lui-şi spânzurare…”. Iuda şi-a închis inima cea împietrită prin iubirea de arginţi, „căci cu limba a grăit cele de unire, iar cu gândul face semn spre despărţire… că a cugetat să vândă cu înşelăciune pe Făcătorul de bine celor fără de lege,” arată Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu în meditația la această zi.
