Peste câteva zile, vacanţa de vară se va încheia. Cu cât se apropie data începerii şcolii, unii copii devin tot mai neliniştiţi. Putem vorbi inclusiv de depresii în rândul elevilor.
Asociaţiile care îi sprijină pe copii prin diverse forme subliniază că tinerii se tem cel mai mult de lipsurile pe care le au (lipsa unui telefon mobil performant, a unui laptop, a unor haine etc.), dar şi de discriminare.
La Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie sute de copii cu probleme merg să ceară ajutorul specialiştilor. Elevii fac cu greu faţă şcolii, sunt anxioşi, iar riscul de abandon şcolar este mai mare în cazul lor din această cauză. „Într-adevăr, motivaţia lor de a merge la şcoală este scăzută, resursele din familie sunt scăzute, iar ei nu au rezultate şcolare bune. Anxietatea faţă de şcoală există tocmai pentru că au rezultate şcolare modeste. Mulţi dintre elevi nu merg neaparat cu plăcere la şcoală. Printre temerile pe care le au copii se numără concurenţa pentru haine cu ceilalţi copii, modul în care li se vorbeşte, cât de greu este la şcoală, dacă rămân sau nu la semiinternat sau ce mănâncă. Copiii romi, spre exemplu, se simt discriminaţi şi şi asta este o problemă. Aproximativ 20 – 25 % din elevii care vin la noi la centru sunt romi. Mai există şi fenomenul de bullying (n.red: hărţuire) şi şi asta contribuie la sentimentul de anxietate la începerea anului şcolar”, a declarat Mihai Roşca, directorul executiv al Fundaţiei Române pentru Copii, Comunitate şi Familie. Fundaţia pe care o reprezintă încearcă prin diferite metode (meditaţii, consiliere sau alte tipuri de activităţi activităţi) să-i încurajeze pe tineri să facă faţă problemelor din şcoală.
TEAMA DE NOU ŞI INDEPENDENŢA COPIILOR
Psihologul Anca Dobrean consinderă că o oarecare îngrijorare a celor mici în privința colectivului nou (colegi, profesori, diriginte etc.) este normală, doar că nu trebuie dusă la extrem. De asemenea, părinții nu trebuie să-i sufoce pe cei mici. „Orice schimbare este dificilă, indiferent că este vorba despre trecerea de la un ciclu la altul, indiferent de nivel. Vorbim inclusiv de schimbări în care elevii merg în alte clase. Este de fapt în mintea lor o teamă de necunoscut: cum o să fie profesorii, colegii sau ce vor spune despre mine. În general aceste întrebări îi frământă. Indiferent că este vorba despre trecerea dintr-un ciclu în altul sau intrarea într-un nou colectiv. Părinții trebuie să știe că este un lucru tipic, nu este nicidecum ceva ieșit din normal. Ar fi oarecum anormal să nu le fie teamă. Să nu te îngrijoreze faptul că te duci undeva unde nu știi cum va fi. Problema este atunci când partea aceasta de îngrijorare se transformă într-o anxietate și ei refuză să meargă la școală. Ei poate găsesc tot felul de motive să amâne sarcinile pe care le au de făcut. O îngrijorare tipică este de așteptat. Părinții trebuie să recunoască grijile acestea și să le spună că este normal să te întrebi cine-ți sunt colegii, profeosorii sau diriginții. Ei trebuie să încerce să le ofere cât de multe informații copiilor dacă știu. Dacă știu numărul de elevi, dacă știu dirigintele, dacă se mută într-un alt oraș să încerce să-i învețe să meargă de la școală până acasă. Părinții trebuie să-i susțină și să nu minimalizeze astfel de probleme și să spună «lasă, că ești clasa a IX. De ce să te îngrijorezi?» De asemenea, elevii trebuie ajutați la problemele pe care le au: poate au dificultăți să-și facă prieteni, alții au dificultăți legate de învățare etc. Trebuie însă lăsați și să se confrunte prima dată ei cu situația. Să nu încerce să le rezolve prietenii. Provocările îi ajută și dacă greșesc. Provocările sunt ceea ce ne fac să mergem înainte. Părinţii să le lase o oarecare independență și să-i sprijine cu informații”, a explicat Dobrean.
CE TREBUIE SĂ FACĂ CEI HĂRŢUIŢI?
Fenomenul hărţuirii în sistemul de învăţământ este o altă problemă cu care se confruntă unii copii. Aceştia sunt traumatizaţi de ceilalţi colegi, iar în timp pot dezvolta probleme grave. Anca Dobrean spune că cei aflaţi în această situaţie trebuie să comunice şi să le spună adulţilor prin ce trec, să nu tacă şi să nu o considere ca pe o „pâră”. „Legat de problema bullying-ului (n.red.: hărţuire) ar trebui să fie o problemă ridicată și de către școală, elev și de către părinte. Doar elevul este foarte dificil să reacționeze adecvat. Copilul care este hărțuit nu este capabil să-și rezolve singur problema de cele mai multe ori. Atunci fie ascunde că este hărțuit, fie încearcă să se acomodeze cu agresorul și să negocieze tot felul de lucruri care nu sunt adecvate sau corecte. De obicei aceste probleme ar trebui discutate de către învățători sau diriginți la orele de dirigenție. Pentru stoparea fenomenului de hărțuire trebuie ca profesorii sau diriginții să discute cu elevii și părinții și să-i încurajeze să comunice”, a spus psihologul.
ANXIETATEA DE SEPARARE, O PROBLEMĂ PRINTRE COPII
În prezent anxietatea este foarte prezent întâlnită la copii şi adolescenţi, mai ales când se schimbă ciclul de învăţământ. „Sunt mai multe categorii. Cei care intră în clasa întâi, care au avut probabil probleme şi la intrarea în grădiniţă cu aşa numita anxietate de separare. Cei care suferă de anxietate de separare plâng, urlă, ţipă şi se simt abandonaţi de părinţi. Pentru ei când sunt lăsaţi la şcoală sau grădiniţă este tot una cu abandonul definitiv. Trebuie procedat cu aceştia cu foarte mult tact. De multe ori părinţii sunt de vină pentru acest lucru pentru că-i cocoloşesc, iar în acest fel îi infantilizează. Copiii se gândesc să nu păţească ceva în timp ce lipsesc părinţii. Se tem pentru că vor să fie protejaţi tot timpul. În astfel de cazuri învăţătoarea trebuie să-i înconjoare cu afecţiune. În cazurile mai severe trebuie să intervină şi specialistul”, a declarat medicul primar psihiatru şi psihoterapeut Viorel Lupu.
Medicul a realizat o cercetare pe 100 de elevi din clasa a XII-a şi a constatat că peste 60% întruneau criteriile pentru diagnosticul de tulburare anxioasă generalizată. „Nici unul dintre ei nu apelaseră la psihologi. Am crezut în primă fază că este vorba despre o eroare şi am repetat acest lucru şi la studenţii din anul întâi de la o facultate din Cluj, iar rezultatele au fost similare. Peste 60 sau 70% sufereau de această tulburare anxioasă generalizată. M-am gândit că cei din clasa a XII-a erau la finalul unui ciclu şi ceilalţi erau la început. Este un stres şi când termină liceul, chiar dacă sunt atâtea evenimente plăcute. La fel este de dificil şi momentul în care treci din clasa a IV-a în clasa a V-a. Se trece de la unul, doi sau trei învăţători la cinsprezece profesori, în funcţie de materii. Copilul trebuie să facă un efort de adaptare, mai ales la cei care au tulburări emoţionale şi au o strucură de personalitate vulnerabilă emoţional este mai dificil să se adapteze la aşa mulţi. În aceste situaţii părinţii trebuie să-i încurajeze şi să le redea încrederea în ei. Sunt mulţi copii care nu doar că sunt vulnerabili din acest punct de vedere, dar mai au şi câte un părinte alcoolic sau agresiv”, a concluzionat Viorel Lupu. Medicul atrage atenţia asupra problemei elevilor cu telefoane moderne. Lupu spune că în acest fel elevului îi este distrasă atenţia de la procesul de învăţare şi nu se mai poate concentra la ore.
„Elevii să nu se teamă de schimbare. Tot timpul când mergem într-un loc necunoscut ne îngrijorăm. Trebuie să fie susținuți și să nu se teamă de schimbare pentru că ei au puterea să muncească și să nu le fie teamă să greșească. Ei de-asta merg la școală. Dacă ar cunoaște toate lucrurile de la început am merge să ne angajăm direct și n-am merge la școală.”
