„Impactul pandemiei asupra copiilor este cutremurător și depinde exclusiv de responsabilitatea adulților din jurul lor” – scrie pe Facebook medicul Octavian Jurma.
Octavian Jurma: „Dincolo de riscul direct al infecției asupra sănătății lor pe termen scurt și lung, impactul emoțional este adesea foarte puternic. Copiii înțeleg situația în care ne aflăm și sunt îngrijorați de viața și sănătatea celor pe care îi iubesc. Ei nu vor că mama sau tata, bunicul sau bunica, fratele sau mătușa să se îmbolnăvească, cu atât mai puțin să se îmbolnăvească din cauza lor.
Un alt impact devastator îl are pierderea unui părinte într-un moment de criză. Multe clase din România au acum elevi care și-au pierdut un părinte din cauza pandemiei.
Un articol din Lancet arată că în perioada 1 martie 2020 – 30 aprilie 2021 la nivel global, peste 1 milion de copii au rămas orfani de un părinte sau au pierdut una din persoanele cu rol primar în creșterea și îngrijirea să.
La aceste numere să adaugă încă 500.000 de copii care și-au pierdut un bunic sau alte persoane cu rol secundar în creșterea și îngrijirea să.
Aceste date sunt dinaintea valului 4-Delta și 5-Omicron. De atunci probabil s-au dublat, mai ales în țări ca România, unde decesele au fost mai numeroase în al doilea an pandemic decât în primul.
Nu știm câți orfani avem în România din cauza pandemiei, știm doar că renunțarea la pragurile de incidență în valurile 4-Delta și 5-Omicron a avut un impact devastator asupra familiilor cu copii. Acest impact trebuie evaluat tocmai pentru că suferința copiilor este puternic minimizată atât de mișcarea negaționist-antivaccinistă, cât și de factori politici din parlament sau guvernare”.
Jurma spune că la Centrul de Cercetări Socio-Umane al UVVGA (Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” Arad), unde este angajat part-time, a inițiat un proiect de cercetare în privința orfanilor produși de pandemia de COVID-19 în România.
Jurma: „Ce știm până acum, este că de la începutul pandemiei și până în prezent au murit oficial în România peste 8.000 de persoane între 20 și 59 de ani, intervalul cel mai probabil în care un adult poate avea un minor în îngrijire directă. Cifra reală este probabil peste 15.000 dacă adăugăm și excesul de decese.
Chiar dacă doar 1 din 3 sunt părinți, înseamnă că avem o estimare foarte aproximativă că numărul de copii orfani de un părinte din România este de minim 5.000 până în prezent.
E însă necesar în unele cazuri să adăugăm la aceste numere și orfanii de bunici. În România zeci de mii de copii sunt în grija primară a bunicilor pentru că au părinții plecați în străinătate.
Știu că nu pare mult în România, însă dacă nici de copii nu ne pasă, ce fel de oameni suntem?
Din păcate valul de decese din valul 5-Omicron se află abia la debut și numărul de copii infectați este mult mai mare decât în oricare alt val.
În loc să punem copiii înaintea oricăror interese pe termen scurt, i-am pus în linia întâi a pandemiei și acum stăm cu sufletul la gură să vedem dacă va fi sau nu blândă boala cu ei.
Îmi este peste putință să înțeleg cum am ajuns la consensul negaționist că Delta și Omicron sunt doar o gripă, când clinice datele care încep să ne vină despre infectarea cu versiunile precedente (care chiar au fost mai blânde) sunt terifiante.
Dar să sperăm că în România varianta Omicron va fi cu adevărat „mult mai blândă”, până la urmă asta ne tot repetă autoritățile care se consultă cu sutele de specialiști angajați în institutele de sănătate publică. Sigur nu ne-ar lasă să ne infectăm în masă dacă ar avea îndoieli că e atât de „mult mai blândă”, nu-i așa?
Oricum, bine că s-a terminat pandemia înaintea de a se termina valul 5-Omicron, că era groaznic dacă ținea iarăși până în primăvară ca anul trecut și apăreau apoi variante mai infecțioase decât cele care ne infectează acum.
Așa încât să recapitulăm:
COVID-10 nu este o gripă.
COVID-19 este o boală introdusă în omenire doar de 2 ani.
COVID-19 este o boală sistemică care poate produce forme cronice chiar și în cazul formelor „mai blânde” de boală.
Nu știm încă efectele bolii COVID-19 pe termen lung și foarte lung.
Locul copiilor nu este în spital, indiferent ce ne spun politicienii.
Mens sana în copore sano, adică boală nu face școală mai bună”.
