Partida România – Italia a fost una destul de echilibrată, dar și foarte tacticizată.
Meciul de la Sibiu poate fi înscris pe certificatul de naștere al celei mai bune generații din istoria fotbalului românesc, în centrul căreia avea să stea Gică Hagi / foto: Gazeta sporturilor
Elevii lui Jenei veneau la Sibiu înaintea dublei cu Grecia și Bulgaria din cadrul preliminariilor pentru calificarea la Campionatul Mondial din Italia 1990. Dar gândul zbura și către partida decisivă cu Danemarca, din toamna lui 1989, principala contracandidată la calificare (cele patru formații alcătuiau grupa de calificare din preliminarii). Astfel, meciul cu Italia era cel mai bun mod de a închega naționala pentru calificare și ne arăta exact forma sportivă a tricolorilor. De altfel, selecționerul Emeric Jenei nu a făcut pe parcursul întâlnirii decât două schimbări.
Silviu Lung, Gheorghe Popescu, Rodion Cămătaru, Iovan, Klein, Mircea Rednic, Marius Lăcătuș, Ioan Ovidiu Sabău, Dan Petrescu, Mateuț, Gheorghe Hagi / foto: Gazeta sporturilor
Naționala a evoluat excelent pe Municipal, controlând jocul în prima repriză. Imediat după pauză, Ioan Ovidiu Sabău a înscris unicul gol al întâlnirii. Era minutul 48. Sabău preia o minge la circa 30 de metri de poartă, pătrunde, driblează un adversar în dreapta, șutează. Mingea este blocată de Ferri, dar revine la Sabău, în interiorul careului de 16 metri, care o trimite cu latul, pe jos, în stânga lui Walter Zenga. Italienii au încercat ă revină în joc, însă ocaziile avute nu au pus în pericol poarta apărată de Lung. Formula de la Sibiu era cea standard folosită în meciurile de calificare. Singura surpriză a fost convocarea și introducerea în teren, după pauză, a lui Sorin Cigan. A fost singura prezență la națională a lui Cigan, jucătorul lui FC Brașov care evolua atunci pentru Victoria București.
De partea cealaltă, Italia, viitoarea gazdă a Mondialului, venea pentru a-și contura lotul cu aproape un an înainte de startul turneului final. Selecționerul Azeglio Vicini își stabilise primul „11“, însă avea nevoie de partide amicale pentru a căpăta omogenitate, consistență și relații de joc. Lotul Italiei era unul destul de tânăr, doar Giuseppe Bergomi și Franco Baresi fiind mai experimentați. Echipa era creată în jurul acestora, cei doi fiind campioni mondiali cu Squadra Azzura în Spania 1992. Cu experiență se alătura fundașul central Riccardo Ferri, partenerul lui Bergomi din apărarea lui Inter Milano. Surpriza din echipa de start a fost atacantul Stefano Bergonovo, de la Fiorentina, aflat într-o formă excelentă în Serie A. De altfel, acesta a fost preferat în locul lui Roberto Baggio, cel care peste ani avea să devină unul dintre cei mai valoroși fotbaliști din lume. Fotbalul italian tocmai își făcuse schimbul de generații, iar în echipă apăreau viitoarele staruri Giannini, Paolo Maldini, Vialli sau Zenga.
Pentru România, întâlnirea a fost amicalul ideal în perspectiva calificării la Campionatul Mondial din Italia 1990, mai ales că în toamnă a învins, acasă, Danemarca. România se califica din nou la un campionat mondial după 20 de ani, după Mexic 1970.
ROMÂNIA – ITALIA 1-0
Sibiu, 29 martie 1989, partidă amicală
- Stadion: Municipal, spectatori: 22.000
- Marcator: Ioan Sabău (min. 48)
- Arbitru: Siegfrid Kirschen, asistenți D. Stenzel, M. Boschard, toți din Republica Democrată Germană
România: Silviu Lung – căpitan, Dan Petrescu, Mircea Rednic, Ștefan Iovan, Michael Klein, Ioan Sabău, Dorin Mateuț, Gheorghe Popescu, Gheorghe Hagi (min. 86 Ionuț Lupescu), Marius Lăcătuș, Rodion Cămătaru (min. 46 Sorin Cigan)
Selecționer: Emeric Jenei
Italia: Walter Zenga – Inter Milano, Giuseppe Bergomi – căpitan – Inter Milano (min. 51 Giancarlo Marocchi – Juventus), Riccardo Ferri – Inter Milano (min. 38 Paolo Maldini – AC Milan), Franco Baresi – AC Milan, Ciro Ferarra – Napoli, Nicola Berti – Inter Milano, Roberto Donadoni – AC Milan (min. 65 Roberto Baggio – Fiorentina), Fernando de Napoli – Napoli, Giuseppe Giannini – AS Roma, Gianluca Vialli – Sampdoria, Stefano Borgonovo – Fiorentina (împrumutat de la AC Milan în sezonul 1988-1989)
Selecționer: Azeglio Vicini
Echipa națională a Italiei pe Stadionul Municipal Sibiu. Rândul de sus: Zenga, Ferrara, Ferri, Berti, Borgonovo, Bergomi. Jos: Baresi, De Napoli, Donadoni, Vialli, Giannini
Campioană mondială în 1982, naționala temută a Italiei trecea, în perioada amicalului de la Sibiu, printr-un schimb de generații, după retragerea lui Paolo Rossi, Alessandro Altobelli, Marco Tardelli și Dino Zoff. Selecționerul Azeglio Vicini avea să o transforme. Prima performanță majoră a fost semifinala de la Campionatul European din Germania 1988. Au cedat atunci Uniunii Sovietice cu 2-0, însă echipa începea să se așeze. Mai mult, Italia primise organizarea Mondialului din 1990 și țintea chiar trofeul. Italienii dominau continentul și la nivelul cluburilor în competițiile europene, în condițiile în care Frank Rijkard, Ruud Gullit, Marco van Basten, Lottar Matheus și Jurgen Klinsmann jucau la AC Milan, respectiv Inter Milano. AC Milan a câștigat Cupa Campionilor Europei în 1989 și 1990, în timp ce Internazzionale câștigase în 1989 titlul în Serie A. Selecționata care a evoluat pe arena din Sub Arini avea aceiași componenți ca în semifinala de la Euro ‘88.
Selecționerul Azeglio Vicini
– și-a început cariera de antrenor la Brescia, în 1967
– a fost selecționerul Italiei între 1986 – 1991
– a condus Italia la Euro 1988 din Germania și Campionatul Mondial din Italia 1990, atingând de fiecare dată faza semifinalelor
– între 1992 și 1994 a antrenat câte un sezon pe Cesena (în orașul natal) și Udinese
– a activat apoi în cadrul federației italiene de fotbal
– ca jucător, a evoluat 10 ani la Sampdoria; și-a încheiat cariera la Brescia; s-a remarcat pe postul de mijlocaș defensiv
Walter Zenga
– semifinalist CM 1990
– a apărat poarta naționalei la Olimpiada de la Los Angeles 1994
– a evoluat 12 ani pentru Internazzionale Milano (1982- 1994), 2 ani pentru Sampdoria și și-a încheiat cariera în 1999 la New England Revolution, în Liga americană de soccer; este născut la Milano
– a jucat de 52 de ori pentru naționala Italiei
– ca antrenor, a activat, între altele, la FC Național București, FCSB (un an), Steaua Roșie Belgrad, Dinamo București, Catania, Palermo și Sampdoria, câștigând competițiile interne
– ca jucător, a câștigat titlul în Serie A în 1989 cu Inter Milano; a câștigat tot cu Inter Cupa UEFA în 1991 și 1994
Giuseppe Bergomi
– campion mondial cu Italia în 1982, semifinalist la CM 1990 și dublu câștigător al Cupei UEFA cu Inter Milano în 1991 și 1994; finalist în aceeași competiție în 1997
– născut la Milano, este considerat unul dintre cei mai valoroși jucători italieni din toate timpurile; s-a retras la 36 ani
– a jucat toată cariera la Internazzionale Milano (1980 – 1999), unde a evoluat în 519 partide în poziția de fundaș, fie central, fie în dreapta; era căpitanul echipei
– a fost selecționat de 81 de ori în selecționata Italiei, între 1982 – 1998
Franco Baresi
– campion mondial cu Italia în 1982, finalist la CM din SUA în 1994, semifinalist la Copa del Mondo 1990; semifinalist cu Squadra Azzura la Euro 1980 și 1988
– 6 titluri cu AC Milan în Serie A; 3 trofee în Liga Campionilor (1989, 1990 și 1994) și Cupa Intercontinentală în 1989 și 1990
– al doilea la Balonul de Aur în 1989
– 81 de meciuri pentru naționala Italiei, între 1982 și 1994
– a jucat pentru AC Milan toată cariera
– după retragere, s-a ocupat de Milan Primavera, echipa de tineret a milanezilor
Riccardo Ferri
– semifinalist Copa del Mondo 1990 și Euro 1988
– titlul cu Inter 1989 și două trofee Cupa UEFA în 1991 și 1994
– fundaș central la Inter Milano între 1981 și 1994, făcând cuplu în zona centrală cu Giuseppe Bergomi; și-a încheiat cariera la Sampdoria, unde a jucat două sezoane; au fost singurele echipe din cariera sa
– între 1986 și 1992, a evoluat în 45 de partide pentru Italia
– record: la retragere avea cele mai multe autogoluri înscrise în Serie A, respectiv 8
Ciro Ferarra
– a jucat finala Euro 2000 și a fost semifinalist la CM 1990
– fundaș central, convocat de 49 ori la națională
– coechipier cu Maradona, în epoca de aur a clubului Napoli
– a câștigat Seria A cu Napoli în 1987 și 1990, dar și Cupa UEFA în 1989
– a evoluat apoi pentru Juventus, cu care și-a trecut în palmares 5 titluri în Serie A, Liga Campionilor, Cupa Intercontinentală și Supercupa Europei (toate trofeele în 1996)
– în prezent este antrenor
Nicola Berti
– a evoluat pentru națională ca atacant între 1988 și 1995 în 39 de întâlniri internaționale și a marcat de 3 ori
– finalist cu Italia la CM 1994 din SUA și semifinalist CM Italia 1990
– a reușit titlul cu Inter Milano 1989 și a ridicat deasupra capului trofeul Cupei UEFA în 1991 și 1994
– a obținut trofeul Cupa Ligii în Anglia în 1999 cu Tottenham Hotspur
– a jucat la Parma, Fiorentina, Inter Milano ( 1988 – 1998), Tottenham Hotspur, Alaves și și-a încheiat cariera în Australia la North Spirit
Roberto Donadoni
– finalist la CM SUA 1994, semifinalist CM Italia 1990 și Euro 1988
– între 1986 și 1996, a jucat 63 de meciuri pentru italieni, reușind 5 goluri
– mijlocaș în teren, a cucerit 6 titluri în Seria A cu AC Milan; 5 finale de Liga Campionilor, dintre care 3 au fost trofee câștigate în 1989, 1990 și 1994; Supercupa Europei în aceeași perioadă și două trofee în Cupa Intercontinentală în 1989 și 1990
– a jucat la Atalanta și AC Milan (1986 – 1999)
– între 2006 și 2008 a fost selecționerul Italiei
– ca antrenor, are în palmares echipele Livorno, Genoa, Napoli, Caligliari, Parma și Bologna, toate în Serie A
Fernando de Napoli
– semifinalist Euro 1988 și CM 1990, dar a evoluat și la Campionatul Mondial din Mexic ‘86
– 54 de selecții la națională între 1986 și 1992, un singur gol
– a făcut parte din aceeași echipă cu Ciro Ferarra și Diego Maradona la Napoli
– cu Napoli a câștigat trofeul în Serie A în 1987 și 1990, Cupa UEFA în 1989
– s-a transferat apoi pentru 2 ani la AC Milan, cu care s-a impus în Serie A în sezoanele 1993 și 1994, dar a câștigat și Liga Campionilor 1994 și Supercupa Europei în același an
– ca mijlocaș, a evoluat pentru Napoli timp de 6 ani, AC Milan și Reggiana (unde Mircea Lucescu i-a fost antrenor în sezonul 1996 – 1997)
Giuseppe Giannini
– mijlocaș ofensiv, a jucat în națională între 1986 și 1991; 47 selecții – 6 goluri
– semifinalist la EURO 1988 Germania și CM Italia 1990
– trofeul Serie A în 1983 și Cupa Italiei în 1986 și 1991 cu AS Roma
– născut la Roma, este considerat un jucător emblematic pentru AS Roma, unde a evoluat 16 ani
– spre finalul carierei la Sturm Graz, Napoli și Lecce
– playmaker clasic
– carieră modestă ca antrenor; a pregătit-o pe FC Argeș Pitești în sezonul 2006 – 2007
Gianluca Vialli
– semifinalist Euro 1988 și CM Italia 1990; a făcut parte din echipa turneului Euro 1988 din Germania
– ca atacant, a jucat pentru Italia în 59 de partide (16 de goluri) între 1985 și 1992
– a câștigat titlul în campionatul italian cu Sampdoria în 1991 și Juventus în 1995
– Liga Campionilor în 1996 și Cupa UEFA în 1993, ambele cu Juventus; Cupa Cupelor și Supercupa Europei în 1998 cu Chelsea
– a jucat pentru Cremonese (din orașul natal), Sampdoria, Juventus și Chelsea; la Sampdoria a făcut cuplu în atac cu actualul selecționer al Italiei, Alberto Mancini
– antrenor la Chelsea, a obținut Cupa Angliei, Cupa Ligii Angliei și Supercupa Angliei; a mai antrenat doar pe Watford timp de un sezon
– al 10-lea marcator din istorie în fotbalul italian
Stefano Bergonovo
– nu a prins lotul Italiei pentru Copa del Mondo 1990; a jucat 3 meciuri pentru Italia, nereușind nici un gol; accidentările nu l-au lăsat să-și arate valoarea la care toți specialiștii se așteptau
– între 1986 și 1990 a jucat pentru AC Milan (mai puțin sezonul 1988 – 1989 când a fost la Fiorentina), cu care a câștigat în 1989 Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei și Cupa Intercontinentală; Cupa Campionilor Europeni 1990, tot cu AC Milan
– la Fiorentina făcea cuplu în atac cu Baggio
– după AC Milan, a jucat pentru Fiorentina, Pescara și Brescia
Paolo Maldini
– finalist la CM SUA 1994 și semifinalist CM Italia 1990
– finalist Euro 2000 Belgia și Olanda, semifinalist Euro 1988
– fundaș central și lateral născut la Milano, are 126 de selecții în națională (1988 – 2002), pentru care a marcat 7 goluri
– a jucat toată cariera la AC Milan (1985 – 2009), 647 de partide (29 de goluri), făcând parte din celebra tripletă a Milanului: Baresi – Costacurta -– Maldini; s-a retras la 41 de ani; după retragerea lui Baresi a devenit căpitanul diavolului milanez
– 5 trofee în Liga Campionilor (1989, 1990, 1995, 2003 și 2007) și 5 supercupe ale Europei, în aceiași ani
– a câștigat Campionatul Mondial al Cluburilor în 2007 și Cupa intercontinentală în 1989 și 1990
– 26 de trofee cu echipa sa de suflet; după retragere, activează tot în cadrul clubului milanez; tatăl său, Cesare Maldini, a fost selecționerul Italiei la CM Franța 1998 (din lot făcea parte și Paolo)
– coproprietarul echipei americane de fotbal Miami FC
– al 3-lea cel mai selecționat jucător al Italiei, după Buffon și Fabio Cannavaro
– atât Paolo Maldini, cât și tatăl său Cesare au câștigat Cupa Campionilor Europeni; seniorul tot cu AC Milan în 1963
Giancarlo Marocchi
– semifinalist Copa del Mondo 1990
– mijlocașul italian a jucat de 11 ori în națională între 1988 și 1991
– a luat titlul cu Juventus în Serie A în 1995, a câștigat Liga Campionilor cu Juventus în 1996 și are în palmares 2 trofee UEFA Cup, tot cu Bătrâna Doamnă în 1990 și 1993
– a jucat toată cariera doar pentru Juventus (1988 – 1996) și Bologna (1982 – 1988 și 1996 – 2000)
– activează la Bologna
Roberto Baggio
– finalist CM SUA 1994, semifinalist CM Italia 1990
– 56 de partide pentru Italia (27 de goluri), între 1988 și 2004
– campion în Serie A cu Juventus (1995) și cu AC Milan (1996)
– Cupa UEFA cu Juventus în 1993
– contemporan și rival cu marea echipă a lui Milan din 1988 – 1994, antrenată de Arrigo Sacchi
– a jucat pentru Vicenza, Fiorentina (1985 – 1990), Juventus (1990 – 1995), AC Milan (1995 – 1997), Bologna (1997 – 1998), Inter Milano (1998 – 2000) și Brescia (2000 – 2004)
– a marcat la echipele de club 218 goluri în 488 de meciuri
Rezultatele directe până la meciul de la Sibiu
- 11 iunie 1939 – București (amical): România – Italia 0-1
- 14 aprilie 1940 – Roma (amical): Italia – România 2-1
- 26 noiembrie 1966 – Napoli (preliminarii Campionatul European): Italia – România 3-1
- 25 iunie 1967 – București (preliminarii Campionatul European): România – Italia 0-1
- 17 iunie 1972 – București (amical): România – Italia 3-3
- 5 iunie 1976 – Milano (amical): Italia – România 4-2
- 16 februarie 1980 – Napoli (amical): Italia – România 2-1
- 4 decembrie 1982 – Florența (preliminarii CE): Italia – România 0-0
- 16 aprilie 1983 – București (preliminarii CE): România – Italia 1-0
Cosmin PAL
