Credincioșii au participat duminică la slujba Floriilor care a avut loc la Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. Ierarhul a vorbit despre semnificația duhovnicească și despre chemarea credincioșilor la pregătire sufletească, potrivit Mitropoliei Ardealului.
Sursă foto: Mitropolia Ardealului/Costin Chesnoiu
La slujbă au participat credincioși din Sibiu, din localitățile învecinate, dar și din alte zone ale țării, purtând ramuri de salcie sfințite, conform tradiției specifice Floriilor. Din soborul slujitor au făcut parte cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna”, alături de preoții Catedralei Mitropolitane. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Timotei Popovici”, dirijată de pr. lect. univ. dr. Dan Alexandru Streza, iar membrii Corului „Timotei Junior” au interpretat, în premieră, două pricesne specifice acestei perioade. În cadrul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Ardealului l-a hirotonit diacon pe teologul Alexandru Soare.
La finalul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Laurenţiu a rostit un cuvânt de învăţătură în care a prezentat semnificaţiile duhovniceşti ale praznicului Floriilor.
„Mântuitorul Iisus Hristos ne dă o dovadă zdrobitoare în privința smereniei pe care El a dovedit-o alegând cel mai umil animal, asinul, urcându-se pe el pentru a intra în Ierusalim. A fost o smerenie înălțătoare, pentru că El era Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Era, însă, trist mergând pe drum când toată lumea Îl aclama, căci așa a rânduit Dumnezeu ca El să fie vestit de către popor, și mai ales de prunci, cu demnitatea de Dumnezeu: «Osana întru cei de sus, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului». Este cântarea îngerească, cântarea pe care îngerii i-o aduc lui Dumnezeu, iar Mântuitorul Hristos a primit-o mergând pe mânzul asinei. Au așternut îmbrăcămintele lor înaintea Lui și toți simţeau o bucurie pe care ei nu o puteau înțelege, o bucurie care se va transforma peste câteva zile într-o ură împotriva Fiului lui Dumnezeu, când vor striga: «Ia-L, ia-L, răstignește-L pe El!». Mântuitorul era trist pentru că se gândea la poporul pe care trebuie să-l mântuiască și care nu este în stare să primească lucrarea aceasta rânduită de Dumnezeu. Se gândea la patimile Sale, se gândea la ucenicii Săi pe care îi va lăsa în lume, dar pe care îi va trimite apoi la propovăduire ca să vestească cuvântul Evangheliei în toată lumea. Chiar dacă strigau potrivnicii împotriva pruncilor care rosteau aceste cuvinte dumnezeiești, Mântuitorul le răspunde: «N-ați auzit cuvântul Scripturii, că din gura pruncilor vei primi laudă?». Intrarea Domnului în Ierusalim prefigurează intrarea Sa ca Fiul lui Dumnezeu întrupat în Ierusalimul ceresc, prin Învierea şi Înălțarea Sa la cer. Ea este şi intrarea noastră, împreună cu Hristos, în Împărăţia lui Dumnezeu, prin Jertfa Sa mântuitoare. Prin suprema Sa Jertfă Hristos S-a dăruit Tatălui, rămânând permanent în stare de jertfă pentru noi, cu mâinile întinse pe brațele Crucii, pentru a ne cuprinde pe toți. În stare de jertfă să ne prezentăm şi noi la picioarele Crucii răstignirii Domnului, ca să ne facă şi nouă parte de darurile Jertfei Sale”, a subliniat ierarhul.
Sursă foto: Mitropolia Ardealului/Costin Chesnoiu
