30/09/2024

Copiii de azi, artiștii de mâine

Tabăra de creație ”Între Tradiție și Inovație” Abrud-Țara Moților a reunit anul acesta, în perioada 26 august-3 septembrie, un grup de artiști plastici consacrați veniți aici la un eveniment care dăinuie de atâta timp și care este bine primit, de fiecare dată, de abrudeni și nu numai! Una din noutățile ediției de anul acesta a evenimentului, aflat acum la a noua ediție, a fost că alături de artiști au putut să-și încerce sau să-și demonstreze talentul în artă și câțiva copii, participanți la Atelierul „Uși deschise” organizat în cadrul Taberei de creație, în incinta Liceului ”Horia, Cloșca și Crișan” din Abrud. Am avut bucuria să o întâlnesc acolo pe Ema Lazăr Ecaterina, o fetiță inimoasă, familiarizată cu lumea artelor.

Foto: Ion Talpoș

Am rugat-o pe tânăra artist să se prezinte. Mi-a răspuns cu multă dezinvoltură și naturalețe:

„Mă numesc Ema Lazăr Ecaterina și am opt ani. Sunt nepoata doamnei Cristina Gloria Oprișa, prezentă aici, în Tabăra de creație. Pot să vă arăt lucrările mele, dacă doriți…”.

Frunzărind mai multe lucrări așezate pe masa de lucru a doamnei Cristina Gloria Oprișa, pictor și grafician din Satu Mare, organizator al evenimentului de la Abrud, Ema a selectat și mi-a arătat câteva dintre desene. Am considerat că este normal să inițiez un dialog cu tânăra artist, să-i aflu gândurile…

Ion Talpoș: Acesta este una dintre lucrările tale. Ce ai reprezentat aici?

Ema Lazăr: Aici am desenat o mână care ține în ea planete! Aici, cu roșu, am făcut o inimă. Aici, am desenat un spațiu albastru și am făcut cu buline negre și albe, stelele…

I.T.: Are o semnificație desenul tău, te-ai gândit la ceva anume, la o temă?

E.L.: M-am gândit să reprezint spațiul și să fac aici o față zâmbitoare. Pentru că îmi place să zâmbească lumea! Îmi place ca lumea să fie fericită!

I.T.: La ce altceva te-ai mai gândit?

E.L.: Aici, în desenul acesta, am făcut o combinație între mine și mama mea. Câteodată, când stă la soare, mama mea are părul roșcat-maro. Și cum mama are părul mai scurt, m-am gândit ca părul să fie al mamei, să fie ochii mei pentru că eu am ochii verzi… Și aici am desenat o grădină de la mine de acasă…

I.T.: Aici, de exemplu, ce ai reprezentat?

E.L.: Tot flori!

I.T.: Și inimioara asta mare, este a ta sau este a mamei tale?

E.L.: De fapt, acela este un tricou. O inimioară desenată pe un tricou. O inimioară caldă și frumoasă. Și mai am un desen pe care vreau să vi-l arăt!

I.T.: Hai să-l vedem! Am înțeles că voi ați primit câteva teme pentru realizarea lucrărilor, în cadrul Atelierului din Tabăra de creație de la Abrud, așa este?

E.L.: Da, am primit mai multe teme. O temă cu mâna, care este aici. Aici începe o rădăcină și de aici, crește o floare. Aici este un bob (boboc!) galben de la floare și aici atârnă tot o tulpină de floare… Iar ”x”-urile astea desenate pe mână, sunt tot flori… Așa desenez eu câteodată florile, sub formă de ”x”-uri. Eu cam atâta am pictat…

Am privit-o pe Ema în ochi și i-am văzut ochii strălucind de bucurie! O bucurie dată de inocența din inima fiecărui copil, făcându-i să-și exteriorizeze sentimentele prin gesturi simple, spontane.

I.T.: Știi ce mi-aș dori eu să se întâmple? Să ne revedem peste vreo zece ani la o expoziție personală de pictură, pe care tu să o vernisezi! Ce zici de asta?

E.L.: Păi… nu ne vedem marți, la expoziția de la Bibliotecă?

I.T.: Ba da, ne vom vedea și marți, negreșit, la vernisajul expoziției artiștilor plastici prezenți aici.

Am aflat că va exista în cadrul expoziției lor o miniexpoziție cu lucrările voastre, ale copiilor, realizate în Atelierul „Uși deschise” la care ați participat. Și știu că și tu îți vei expune cele câteva lucrări realizate alături de ceilalți copii participanți… Dar eu aș vrea să te revăd în viitor, la vernisajul unei expoziții personale, unde să expui vreo treizeci de lucrări! Ce zici de asta?

E.L.: Acum înțeleg! Sigur, o să se întâmple asta!

I.T.: Mă bucur mult că ești o fetiță optimistă și m-aș bucura să-ți urmezi visul acesta!

E.L.: Am pictat și pe pânză, dar pe un pătrat așa, mai mic…

I.T.: Adică, ai pictat pe o pânză cu o suprafață mai mică, mă gândesc…

E.L.: Da, am făcut schița cu markere, dar uneori mai desenez cu acuarele cu alcool… Îmi sunt de mare folos, pentru că eu am blocuri de desen și desenez pe blocuri de desen.

I.T.: Bine, mă bucur că te-am cunoscut și aș vrea să nu-ți uiți promisiunea făcută! Peste vreo zece ani, poate, să-ți vernisezi o expoziție de artă cu lucrări bazate pe experiența acumulată anul acesta în Tabăra de creație de la Abrud! Mult succes!

E.L.: Vă mulțumesc!

Am urmărit-o cu privirea, discret, pe Ema Lazăr. M-a încântat dezinvoltura cu care se mișca printre mesele de lucru ale artiștilor, dorind să le ofere ajutorul când a fost cazul. S-a oprit la masa de lucru a artistului plastic Tudor Șerban (lector universitar dr. la Catedra de pictură a Facultății de Artă din Galați), care tocmai își transpunea pe hârtie unul dintre ”cărăbușii” văzuți în Cariera de la Roșia Poieni. O lucrare realizată pe linoleum, prin linogravură. Hârtia pe care o avea la dispoziție nefiind de cea mai bună calitate, a cedat și procedura a trebuit reluată de la capăt. A mers bine, pentru că Ema Lazăr a fost acolo, oferindu-i sprijinul!

Da, copiii de astăzi pot deveni artiștii de mâine! Ei trebuie doar încurajați să-și urmeze visul, iar în Tabăra de creație de la Abrud s-a întâmplat asta!