Astăzi, 2 februarie, Teatrul Gong pune în scenă spectacolul „Wanda“, care a avut avanpremiera pe 30 ianuarie. Un spectacol care trebuie văzut și de adulți, „Wanda“ este adaptarea cărții pentru copii „O sută de rochii”, de Eleanor Estes. Scenariul a fost realizat de Mihaela Michailov și Radu Apostol.
Povestea Wandei Petronski înseamnă povestea multor copii care emigrează din țara lor la o vârstă fragedă și sunt nevoiți să se adapteze într-un loc nou, e povestea unei fetițe care încearcă în zadar să se integreze, e povestea unui om dat deoparte pentru că are un nume care sună ciudat, pentru că nu arată și nu se îmbracă la fel ca toți ceilalți. Wanda Petronski e o fetiță de origine poloneză care emigrează cu tatăl și fratele ei în Statele Unite, acțiunea poveștii fiind în anii ’30, când foarte mulți polonezi au emigrat către Statele Unite, cei mai mulți dintre ei în condiții de neimaginat. Wanda este ridiculizată și batjocorită de colegii ei pentru că poartă aceeași rochie albastră în fiecare zi. Într-o zi, Wanda le spune colegilor ei că are o sută de rochii acasă și apoi, pentru că sigur că nimeni nu o crede, urmează zile întregi în care Wanda e umilită și torturată din cauza acestei afirmații.
Nu e doar pentru copii
Pe când cartea e centrată în special în jurul Wandei, piesa lui Radu Apostol atinge mai multe subiecte sensibile, spunând și povestea copiiilor cu familii destrămate și ai celor pe care se pune prea multă presiune ca să exceleze la școală și a celor care sunt supuși violenței domestice, dar și a celor ca Maddie, cei care asistă la nedreptăți și nu fac nimic. Maddie e personajul în care autoarea se proiectează pe sine, povestea având la bază o întâmplare reală. Piesa nu este complet fidelă textului, ceea ce aici este minunat, pentru că povestea de lui Eleanor Estes nu are atâtea ramificații și nu tratează explicit atâtea probleme câte tratează piesa lui Radu Apostol. Pe lângă proiecțiile de efect și scenografia care trimite către ceva tulburător și grav, Wanda are și un text bine realizat, în care se simte naturalețea limbajului, lucru care se simte și la actori. Deși aparent jucăușă la început, Wanda este o piesă serioasă și tristă, dar e o poveste care trebuie spusă. E o poveste care trebuie spusă mai ales copiilor, pentru că principalul mesaj pe care îl trimite Wanda e înțeles cel mai bine de cei care încă sunt sinceri, cei în ochii cărora încă nu există discriminare pe bază de rasă, sex sau statut social, iar mesajul e simplu: be kind.
Dacă încă nu sunteți convinși
Încă trei motive scurte pentru care să vedeți „Wanda“:
· copil sau adult, te face să te întrebi dacă ai făcut și tu asta, dacă ai fost bully sau dacă ai fost un bystander care a asistat la hărțuirea cuiva și nu a spus nimic
· dacă tu ai fost cel hărțuit, „Wanda“ e ca să-ți spună că nu ești singur, că n-o să fie mereu așa
· intervențiile-monolog ale Wandei sună melancolic și liniștitor, ca un poem trist
Cătălina STANISLAV
