Numărul de concursuri de arhitectură trebuie extins, dar pentru asta e nevoie de sporirea capacității administrative, simplificarea legislației și a temelor de concurs, cu impact direct asupra costurilor de participare pentru birourile de arhitectură. Acestea sunt câteva dintre concluziile dezbaterilor cu tema „Concursul de arhitectură ca standard pentru investițiile publice”, organizate ieri, 2 noiembrie, de Filiala Transilvania a Ordinul Arhitectilor din România, în parteneriat cu Ordinul Arhitectilor din Romania, Primăria și Consiliului Local Cluj-Napoca. Evenimentul și-a propus să sublinieze importanța concursurilor de arhitectură în contextul investițiilor publice, prezentând exemple de bune practici, avantaje și provocări din toate zonele țării, nu doar din Cluj.
foto: Ordinul Arhitecților din România
Întrebarea care a deschis seria de discuții a fost ”De ce sunt necesare concursurile de arhitectură?”. Iar răspunsul unanim a fost: pentru că, în comparație cu alte metode de achiziții publice, e cel mai probabil să aibă rezultate de calitate. Este o metodă transparentă și inovatoare de selectare a proiectelor pentru investițiile publice, asigurând un standard ridicat de calitate și sustenabilitate în arhitectură. O metodă care însă nu e lipsită de probleme.
Daniela Maier, președinte OAR Transilvania:
”Contractarea prin concurs de soluții a proiectării pentru investițiile publice (mari) trebuie să devină regulă. Astăzi este doar o excepție. Asta a fost o concluzie importantă. De asemenea, am concluzionat că e nevoie de o actualizări în concursul de arhitectură: de o ancorare în realitatea fiecărei zone, de implicarea mult mai multor colegi atât la nivel local, cât și la nivel național, de implicarea colegilor din administrație, de identificarea acelor puncte în care legislația trebuie adaptată, de a găsi noi soluții prin care să putem promova concursul de arhitectură, să atragem cât mai mulți oameni în a susține această modalitate care poate asigura calitatea mediului construit, calitatea obiectului de arhitectură și un mediu urban sau rural pe care îl visăm cu toții”.
Ovidiu Cîmpean, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene:
”Sunt orașe importante care au preluat acest demers de realizare a concursurilor de soluții. Am știut chiar de la primul concurs că, dacă ne ținem de el, va deveni un exemplu de bune practici la nivel național. Împreună cu OAR, cu universitățile, dacă vom găsi soluții legislative mai bune față de ce este acum, ne implicăm să le rezolvăm sau, poate, să mai tăiem din legislație dacă e cazul. Într-adevăr, noi am pornit cu proiecte mici, pentru a demonstra cât de important e un concurs. Dar trebuie să pregătim din timp concursurile mai mari, e de datoria noastră să explicăm de ce e nevoie de o pregătire solidă, de proiecte gândite din timp și pe termen lung. Dacă aștepți să apară programul de finanțare și abia apoi să faci concursul, pierzi momentul și finanțarea.”
Mirona Crăciun, coordonator Concursuri Ordinul Arhitecților din România, a evidențiat, printr-un studiu bazat pe analiza concursurilor realizate cu implicarea OAR, faptul că durata de la idee la finalizarea unui proiect este mult mai mică acolo unde administrația, comunitatea profesională și comunitățile locale colaborează pe tot parcursul derulării proiectului.
Asigurarea calității vine cu costuri apreciabile în faza de concurs, pentru toate echipele participante și se dorește identificarea de soluții care să permită o participare cât mai largă.
arh. Silviu Aldea — Atelier MASS
”Participarea la un concurs este un efort absolut zdrobitor pentru o firmă de arhitectură, iar șansele de a-l câștiga sunt, de multe ori, de 1 la 30! A crescut foarte mult volumul de lucru și din cauza acestei concurențe acerbe între birouri, nu doar a nivelului crescut al cerințelor beneficiarilor.”
arh. Șerban Țigănaș, decanul Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul UTCN, președinte OAR în perioada 2010-2018:
”Cei mai importanți eroi ai concursului nu sunt câștigătorii lor așa cum crede toată lumea. A fost o perioadă în care cultura concursurilor a fost, practic, inexistentă și trebuia făcută din (aproape) nimic. Nu am inventat noi concursurile de arhitectură. Au existat niște momente mult mai dificile decât acum. Dacă ceva nu merge bine într-un sistem atât de complex cum este un concurs – bugetul, juriul, clientul, contractul, marketingul – atunci situația este extrem de dificilă.
Una dintre cele mai mari critici pe care le aduc la concursurile din România este că nu dau premiul I. De fapt, un contract nu este un premiu, este o responsabilitate, și mai mult de muncă. Cei care promovează concursurile sunt niște persoane extrem de abile care au contactele lor cu liderii administrației și reușesc să discute și să convingă. Dacă asta nu se întâmplă, nu se ajunge la negociere.”
arh. Ștefan Bâlici, președintele OAR:
”Trebuie extins numărul de concursuri. OAR se ocupă de organizarea de concursuri tocmai pentru a construi această bună practică, pentru a crea o metodă care e aplicabilă în România în condițiile legislației noastre și ale capacității instituționale care există în țară.
Ne interesează toate formele de concurs și sperăm să ajungem să le putem face. Ne-am concentrat pe concursul deschis pentru că oferă terenul plat de concurență pentru orice fel de birou de arhitectură. Avem concursuri câștigate de birouri cu arhitecți foarte tineri care nu ar fi avut altfel acces la comandă publică de această anvergură și complexitate. Există și se practică în lume concursuri și sub alte forme: de la cel de idei, până la cele cu invitați. Acestea sunt mai dificile pentru că nu depind numai de noi și presupun costuri și mai mari de organizare.”
Toți președinții de filiale ale OAR prezenți la dezbaterea de la Cluj au agreat: costurile și capacitatea instituțională sunt impedimentele care stau în calea organizării mai multor concursuri și a diversificării formelor prin care ele sunt organizate.
arh. Daniel Panait, președinte OAR Bihor:
”Demersul de a face concursuri de arhitectură nu se potrivește oricui. Este necesar un nivel de prosperitate a comunității ca să poți să-ți asumi această cheltuială”
arh. Alexandru Găvozdea, președinte OAR în perioada 2018-2022:
”E dificil când ești într-o țară în care studiul de fezabilitate e egal cu proiect tehnic. Înțelegerea nivelului de livrare la concurs este o problemă care duce și în zona de negociere la o dificultate suplimentară de a semna contractul.
arh. Alexandru Răuță, președinte OAR Argeș
”Pentru o filială mică, efortul de a crea o echipă de concurs prin forțe proprii nu este accesibil. Este esențială experiența naționalului. Ideea de a susține singuri un astfel de concurs nu este posibilă peste tot. ”
O potențială soluție pentru extinderea capacității de organizare, propusă în cadrul dezbaterii „Concursul de arhitectură ca standard pentru investițiile publice”, este crearea de echipe dedicate de concurs în fiecare filială.
arh. Daniel Tellman, președinte OAR Timiș:
”Totul se leagă de pregătirea – nu numai la noi, ci și la administrație – de oameni și de continuitate. Și aici cred că este foarte util ca un președinte de filială să fie convins că este bine să se facă concursuri. Noi, ca organizații, trebuie să ne bugetăm oameni care nu sunt supuși schimbării. Filialele trebuie să aibă oameni care sunt dedicați concursului și care, la schimbarea mandatului, să nu plece. Atunci vom avea șanse să creștem la nivelul teritoriului echipe care să ducă know-how-ul și toate relațiile pe care și le face administrația cu piața mai departe.”
arh. Daniela Maier, președinte OAR Transilvania:
”Vreau să reamintesc că suntem la un festival al studenților. Iar, din panelul acesta de discuții, cel puțin două drumuri de viitor se identifică pentru ei: arhitect în administrație și arhitect care să lucreze în filiale, în organizații, în grupuri dedicate pentru concursuri”
Alte nevoi identificate de mai mulți dintre participanții la dezbatere au fost: organizarea de mai multe dezbateri în faza incipientă, de temă a concursurilor și atragerea de cât mai mulți susținători pentru promovarea lor atât în rândul autorităților, cât și a publicului larg.
arh. Andreea Mureșan, șef serviciu Strategii Urbane, Primăria Municipiului Cluj-Napoca:
”Cu toții ne dorim proiecte de calitate. Ca reprezentant al autorității îmi doresc, în primul rând, proiecte fezabile. Mă gândesc, în primul rând, dacă un proiect este realizabil, dacă se încadrează în prevederile regulamentare, în bugetul preconizat. E nevoie de multă implicare a publicului în organizarea acestor concursuri, mai ales la faza anterioară demarării acestor concursuri, la faza de elaborare a temei de proiectare. Avem rezultate foarte bune la multe concursuri, proiecte apreciate de specialiști dar pe care publicul nu le percepe așa cum ne-am dori. Acest proces de consultare publică trebuie făcut încă de la faza pregătitoare”.
arh. Răzvan Dracea, președinte OAR Brașov – Covasna – Harghita:
”Din perspectiva concursurilor de la Brașov, aș constata faptul că niciunul nu s-a concretizat încă. Apar niște probleme în spațiul public care se referă la solicitări de clarificare adresate, în general, organizatorului, care ar trebui dezbătute și clarificate. Noi suntem preocupați să informăm mai bine publicul larg cu privire la procedurile de concurs. Avem disponibilitatea de a ne așeza la masa discuțiilor și de a aduce la cunoștință publicului larg toate aspectele organizării unui concurs. E datoria noastră de a da niște explicații și de a liniști comunitatea”.
Clujul, apreciat în celelalte orașe pentru numărul mare de concursuri și felul în care administrația a înțeles colaborarea cu Ordinul Național și cu Filiala teritorială (Transilvania).
arh. Daniel Tellman, președinte OAR Timiș:
”Noi ne uităm cu invidie către Cluj și către numărul mare de concursuri pe care Ordinul de aici și Primăria de aici au reușit să le pună pe roate. În Timișoara s-au făcut trei concursuri. Îmi dau seama că sunt niște aspecte care țin de partenerul de discuție pe care-l ai.”
arh. Daniel Panait, președinte OAR Bihor:
”Am ratat ocazia de a-i crea administrației din Oradea pofta de concursuri, ca la Cluj. Am ratat-o și noi, profesia, și administrația. Eu am sperat că această concurență regională între bihoreni și clujeni să-i determine și pe cei din Bihor să arate că ei pot mai bine. Administrația a preferat să facă aceste concursuri fără Ordinul Arhitecților sau al organizațiilor profesionale”.
arh. Cristian Șandru, președinte OAR Sibiu-Vâlcea:
”Concursul de la Sibiu pentru Piața Cibin s-a întâmplat printr-o conjunctură – fericită sau nefericită. Acest concurs este rezultatul altuia, organizat de Primăria Sibiu, care a ieșit prost. Au încercat să se apropie ei de noi ca să promovăm concursul. Atunci am reacționat, am cerut ajutorul Ordinului Național. Situația este similară cu cea de la Oradea.”
arh. Emil Ivănescu, președinte OAR București:
”S-au organizat și la București 5 concursuri apreciate dar, în București, Clujul a fost mereu dat ca exemplu. În București însă lucrurile sunt foarte complicate. Ne-am dus la fiecare primar, la fiecare reprezentant al administrației locale și o parte dintre ei au fost deschiși spre concursul de arhitectură. În special câteva sectoare și-au dorit această procedură și le mulțumim pentru asta. Deschiderea primarilor de sector spre această modalitate de achiziție a fost susținută de efortul nostru. Dintre cele 5 concursuri, unul este în faza de implementare și unul este finalizat. E o luptă continuă pentru noi, un efort foarte mare. Lucrurile sunt atât de complicate încât aproape nici nu te bucuri când primești rezultatul. Tu, ca organizator. Atât de greu este. Peste 70% dintre proiecte se datorează, în primul rînd, efortului foarte mare al filialelor și al președinților lor.”
Pe scurt, problemele identificate & soluțiile propuse, în cadrul dezbaterii, pentru viitorul concursurilor de arhitectură:
- există limitări date de legislație și de capacitatea instituțională – atât a OAR și a filialelor OAR, cât și a autorităților locale
- e nevoie de dezbateri mai multe în faza incipientă, de temă
- oameni de temă sunt foarte greu de găsit, sunt o specie rară
- e nevoie de mai multe argumente pentru autoritățile publice să le înțeleagă utilitatea și să organizeze mai multe
- popularizarea procedurilor de concurs
- reducerea costurilor pentru participanți și, implicit, a cerințelor temelor de concurs + temele să fie mai clare, specifice
- ar fi benefică inclusiv indicarea unor piese specifice în interiorul temelor: de exemplu indicarea unui unghi, aceeași perspectivă a privitorului pe care să o respecte toți participanții
- rafinarea sistemului de organizare a concursului din perspectiva costurilor implicate – pot apărea probleme de etică și de concurență neloială
- ideile bune extrase din proiectele neparticipante nu se regăsesc niciunde în afara ușilor birourilor (mici, de cele mai multe ori) unde iau naștere. Ar trebui să fie dezbătute, văzute, auzite.
- promovarea unui sistem de feedback onest și sănătos între toți participanții la un concurs
- organizarea de concursuri de idei (care nu se finalizează cu investiții), dedicate inclusiv studenților, care de altfel fac de multe ori muncă voluntară pentru concursuri
- următorul pas: după administrațiile publice și unele asociații, să fie convins și mediul privat să construiască prin concurs.
