Și pentru că zilele acestea este despre educație, greva profesorilor trebuie înțeleasă și acceptată ca o primă măsură de reformare a sistemului de învățământ.
Foto: Forța Dreptei Sibiu
Nu poți să ai pretenția, ca și guvernant, să livrezi o educație de calitate menținând profesorii la un nivel salarial care nu le poate asigura motivația și confortul financiar. Nu poți să ai pretenția de la un profesor de gimnaziu, liceu sau facultate, cerându-le doar competențe și responsabilitate profesională sau apelând la tactul lor pedagogic, creativ ori bazandu-te pe responsabilitate socială, să depună toate eforturile necesare pentru a-i sprijini pe elevi în procesul de cunoaștere, formare, fără să fii tu însuți, guvernule, responsabil cu aceștia.
Să nu uităm că această generație de elevi a fost supusă unor experimente și experiențe școlare total neproductive, urmare a pandemiei, că s-au pierdut 2 (doi) ani din viața lor de formare educațională, profesională, plus alți ani viitori de reintegrare în spațiul școlar. Sunt pierderi pe care nu le vor putea recupera și care cu siguranță își vor pune amprenta pe capacitatea lor de a gestiona viitorul acestei țări.
Cu siguranță nu este singura ramură profesională îndreptățită să solicite majorări salariale, poate nici cea mai afectată de scăderea puterii de cumpărare, însă știm cu toții că fără educație și sănătate, orice comunitate, orice popor nu are cum să se dezvolte.
Dacă este un joc politic, un scenariu posibil însă total iresponsabil, provocat de liderii PNL sau PSD, în prag de rotativă, unii încercând să-i pună pe ceilalți în dificultate, aceștia solicitându-le liderilor sindicali să provoace această grevă, ce să vezi, au scăpat acțiunea de sub control! Profesorii chiar au motiv să rămână fermi în cerințe, cu atât mai mult cu cât guvernanții îi tratează precum niste cerșetori, aruncându-le firimituri și o serie de pomisiuni, sperând să le și primească.
Probabil sunt printre dumneavoastră, persoane, uneori am și eu această tendință, care se arată frustrate de anumiți profesori, lacomi, care pun la masă 7 (șapte) – 8 (opt) copii, solicitând 100 lei/ședința de meditații. Probabil sunt printre dumneavoastră, persoane, de asemenea, spun că am și eu această tendință, care consideră că sunt profesori care nu-și merită leafa, că sunt slab pregătiți sau nu au acea chemare pentru pedagogie. Foarte adevarat, însă să nu cădem în capcana de a generaliza. Suplimentar, cei care oferă meditații, desigur sunt adeptul declarării veniturilor, ceea ce probabil nu se prea întâmplă, nu o fac pentru că se plictisesc acasă sau nu au familie ori prieteni cu care să-și petreacă timpul liber, ci o fac din nevoia de venit suplimentar pentru a-și permite un standard de viață decent sau a oferi familiei lor o viață mai bună. Și acest lucru se întâmplă pentru că venitul salarial al unui profesor nu îi permite confortul de a nu mai face ceva în plus, cum ar fi meditații, ore suplimentare la școală etc
Este posibil ca noua lege a educației, încă ținută la secret, să aducă schimbări suplimentare în sistemul de învățământ. Cel mai probabil se dorește o reformă mai curajoasă, mai ambițioasă. Nu cunosc textul legii și nici nu sunt vreun specialist în educație. Însă tocmai pentru că pregătești o reformă profundă, care cu siguranță are un impact și asupra profesorilor, fără de care sistemul de învățământ nu poate exista, asigură-te în calitate de guvernant al acestei țări că oferi și stimulul necesar punerii în aplicare a reformei. Oferă-le stabilitate, confort financiar, iar mai apoi cere-le implicare, cere-le performanță!
Nu pot să nu remarc una dintre solicitările profesorilor, creșterea anuală a investițiilor în învățământ, pentru îmbunătățirea bazei materiale și a infrastructurii. Consider că în această privință, chiar și în cazul Sibiului, autoritățile locale, Primăria și Consiliul Local, ar fi putut face mult mai mult. De ani de zile, din păcate, ceea ce ei numesc performanță este strict reabilitarea școlilor. Dați-mi voie să mă raportez la piramida lui Maslow, că tot am numele asociat cu egiptenii (priamidele) 😊, care stabilește o ierarhie a nevoilor! A te lăuda cu reabilitarea școlilor ca fiind o performanță, în zilele noastre, este precum a-ți stabili ca nevoie principală, nevoia fiziologică primară (apă, hrană, adăpost). În schimb, ai putea vorbi de performanțe, dacă ar exista, însă nu există la Sibiu, performanțe ce țin de nevoi superioare, precum cele sociale, de dezvoltare personală, ca efect al îmbunătățirii bazei materiale a școlilor, dotându-le cu videoproiectoare pentru fiecare clasă, cu table interactive, digitale, interconectate, astfel încât să poți asigura interacțiunea online a elevilor din diferite clase ale aceleași școli, să poți oferi experiențe inedite, să asiguri clase smart, să le dotezi cu mobilier adecvat, să finanțezi laboratoare de informatică, de științe, cabinete școlare. Ori, aceste lucruri țin tot de administrație, de această dată de cea locală.
Concluzia care ar trebui trasă, însă, este că toate cunoștințele cuprinse în manuale sau programele școlare reprezintă doar punctul de plecare în formarea personalității elevului. Acestea, însă, nu pot fi însușite singure, ci doar în urma prelucrării și transmiterii lor de către profesor, elevilor. Similar, și în cazul mijloacelor de învățământ, cu referire la baza materială mai sus menționată, oricât de performante și actualizate ar fi ele, cel care pune în valoare potențialul lor pedagogic este tot profesorul.
Ciprian FARAON, Presedinte Forța Dreptei Municipiul Sibiu
