Suntem în prag de alegeri parlamentare. În jurul meu – poate doar al meu – oamenii arată un total dezinteres. Mulți au obosit să critice, ori să laude. Au trăit felurite sentimente, și-au pus speranțele într-un partid sau altul, ori rând pe rând, până au ajuns să ignore viața politică, simțindu-se de cele mai multe ori ignorați și ei, și așteptările lor.
Deschizi televizorul, pe canalele de știri, iei contact cu evenimente cutremurătoare (crime, violuri, acțiuni ale clanurilor etc), ai parte de dezbateri politice duse în prag de ceartă, ori auzi vorbindu-se despre pandemie și bolnavi. Îl inchizi repede, poate nici nu l-ai mai deschis, știind la ce să te aștepți, sau în cel mai bun caz cauți o emisiune de divertisment sau culturală. Ești suficient de „încărcat” cu problemele de la serviciu sau de la business-ul pe care îl conduci, cu grijile zilei de mâine, și nu îți mai dorești alte energii negative.
Personal, mă simt încă atras de ideea de politică – nu neapărat de modelul de politică românească – și de ceea ce înseamnă implicare civică. În general, de construcție. Mă bucură să văd că încă există speranță, că sunt încă persoane care reacționează prompt la nevoile comunității. De la societatea civilă, la oameni de afaceri și până la oameni de rând. Strigătul de ajutor lansat recent de medicul sibian pe contul de socializare, un ajutor cerut pentru comunitate, a fost imediat auzit de persoane care au înțeles, nu numai o dată, să ajute. Să se implice. Bravo lor! Din nefericire, neputința instituțiilor statului, a liderilor acestora, unii chiar profesional, birocrația crescută ori lipsa banilor conduc spre astfel de strigăte de ajutor. Nu ai cum să nu manifești frustrare, ca om de rând, care știi că lună de lună, an de an, contribui la bugetul statului și la bugetul local cu aproximativ 73% din câștigul tău net salarial, iar atunci când ești nevoit, tu sau un membru al familiei tale, să accesezi un serviciu medical, de educație sau social, să ai parte de… nimic. Sau aproape nimic.
Suntem chemați spre o Românie „normală” sau spre a ne „recâștiga” România, suntem îndemnați să alegem o Românie fără penali în funcțiile publice ori ne sunt (re)propuse teme legate de reducerea numărului de parlamentari. Mă întreb dacă vreunul dintre partide chiar a ascultat ce vor cu adevărat românii. Din punctul meu de vedere, românii își doresc: siguranță, servicii publice de calitate și ușor de accesat (de la educație, la sănătate și până la cele oferite de autoritățile locale), profesioniști în funcțiile publice, încredere în ziua de mâine. Vor să zâmbească, să se bucure de viață. Vor liniște. Ori tara noastra, pare-se, nu se bucură de nimic din toate acestea, deși oamenii, acei votanți pe care toate partidele se bazează, trag nădejde, an de an, sau de la un ciclu electoral la altul, că vor avea parte de cele de mai sus. Pentru că avem, încă, o țară frumoasă, care merită să fie protejată, și în care dorim, încă, să trăim, să ne creștem copiii, care să fie convinși să și rămână aici, vă încurajez, nu să votați pentru un partid sau altul, ci să mergeți la urne pe 6 Decembrie. Să vă exprimați votul. Cei tineri și foarte tineri ar trebui să fie mai implicați, mai motivați în acest sens. Ajutați-i să înțeleagă nevoia exprimării votului, ajutați-i să înțeleagă parcursul și viitorul României. Cei în etate, seniorii, poate mai atenți la evoluția sau involuția țării noastre, mult mai chibzuiți și mai echilibrați, cu simț politic și practic superior, ar trebui să le vorbească membrilor propriilor familii, celor mai tineri, despre această necesitate – votul. O chestiune de spirit și de educație civică.
Ciprian FARAON
