Ce voi deveni în viitor

Bună! Numele meu este Teodora și sunt elevă în clasa a V-a D, la școala gimnazială „Nicolae Iorga” din Sibiu. Meseria mea de viitor va fi cea de profesoară, deoarece îmi place să interacționez cu copiii. 

Etapa copilăriei mele 

Când eram mică, mă jucam mereu cu păpușile și cu fratele meu, clasicul joc „școala”. Eu le explicam „copiilor” cum să se îmbrace, cum să se comporte, cum să se bată cu pistoale cu apă, cum să se ferească prin fente, cum să se usuce la soare, în ce poziții să doarmă, să nu sforăie ca bunicul, că este rușine, să nu facă pipi pe ei, să folosească olița.

La grădiniță, în grupa mea, aveam colegi de diferite vârste. Cei mici erau foarte gălăgioși și plângăcioși. Domnișoarele educatoare erau foarte tinere și îmi plăceau mult, pentru că atunci când lipseau câteva minute din clasă, mă lăsau pe mine să coordonez grupa. Îmi plăcea foarte mult mai ales că cei mici mă ascultau. Le arătam cum trebuie să coloreze și le spuneam poezii. Când venea ora de culcare, îi ajutam pe colegii mai mici să se îmbrace în pijamale și le spuneam povești. Îmi amintesc cu plăcere perioada în care fratele meu mai mic a început să facă primii pași. Eu îl țineam de mânuțe și mergeam în fața lui, apoi, la un moment dat, i-am dat drumul și îl încurajam să vină spre mine. El a fost foarte fericit să vadă că poate merge singur. Cea mai fericită a fost mama când a văzut cum mergea fratele meu singur. Ea îmi povestește că, de fapt, eu am fost cea care l-am învățat pe fratele meu să meargă. Mă bucur că am putut contribui, în această importantă etapă a vieții, la dezvoltarea fratelui meu și am reușit să o ajut pe mama în acel moment.

Jocul „de-a școala” 

Cu fratele meu, lecțiile erau mai dificile, deoarece nu mă asculta, ci făcea tocmai invers decât mă străduiam eu să îl învăț. Îi pregăteam orarul ca la școală: citire, scriere, matematică, desen, sport, lucru manual. El avea 3 ani, iar eu 6 ani. Aveam și catalog făcut dintr-un registru de-al mamei mele. Eu eram foarte exigentă cu el și îl puneam să scrie și să citească în limba germană. El de-abia știa să vorbească și eu aveam pretenția să citească și să scrie. La masă mânca și cu degetele, se mânjea pe față, apoi se ridica de la masă și nu făcea ordine după el. Când îi spuneam să ne jucăm, eu tot timpul voiam să ne jucăm „de-a școala”, iar el dorea să ne jucăm jocuri de băieți: cu cowboy, cu cai, să jucăm fotbal în curte. Atunci îmi venea să renunț la meseria de profesoară, pentru că de cele mai multe ori cădeam și mă juleam la cot și la genunchi. După ce îmi treceau urmele, iar îmi venea dorul de profesoară și mă duceam la clasa mea de păpuși, care erau ascultătoare. Îmi plăcea să lucrez cu ele, deoarece nu ripostau niciodată și nici nu se plictiseau  la „orele mele de curs”.

Le povesteam cum trebuie să se comporte la un meci de fotbal cu băieții și cum să se ferească de loviturile la figură. Îmi plăcea să le arăt ceea ce făceam la lucru manual: felicitări aplicând tehnica quilling, suport pentru creioane și poșetuțe aplicând tehnica împletitului, iepurași, brăduți, lebede aplicând tehnica origami. Pentru că îmi place foarte mult să cânt, îl exasperez pe fratele meu fredonând diferite melodii: „Let it go” (în 25 de limbi) – coloana sonoră a filmului Frozen, „Hello” (Adele), „Da, mamă”(Delia), „Hey mamma” (Nicky Minaj), „Gura ta” (Delia feat. Deepcentral).

Modelul învățătoarelor mele 

Când spun profesoară, mă refer la prima învăţătoare pentru clasele 0-IV, dar aş putea fi şi profesoară. Prefer domeniul învăţământ pentru că îmi place foarte mult să îi învăţ pe cei mici multe lucruri care le vor fi de folos în  viață. Am fost impresionată de această meserie datorită celei mai drăguțe profesoare din lume, Thal Alice, care este o fire blândă, răbdătoare, niciodată nu strigă la copii, știe cum să comunice cu copiii, chiar și atunci când ei sunt gălăgioși. Este slăbuță, se îmbracă foarte frumos și este foarte modestă. Alice este o profesoară extraordinară, un exemplu de urmat. Așa ar trebui să fie toate învățătoarele, cele care-și aleg această meserie pentru că iubesc copiii. Dar să nu uit de cea care m-a învățat tot ce știu acum, Lorelay Ghazawi, prima mea profesoară de limba germană. Este o fire blândă și răbdătoare care te face să îndrăgești limba germană. Am admirat-o mereu pe doamna Hildegard Falk, învățătoarea mea. Câteodată era dură cu noi, când eram năzdrăvani, dar avea și un dezvoltat simț al umorului, când ne linișteam.

Iubesc acestă meserie. Acesta va fi meseria mea de viitor, pentru că doresc să duc mai departe flacăra învățătoarelor mele. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că m-a luminat și m-a ajutat să duc la bun sfârșit primul meu articol de presă.

Teodora ALDEA

elevă în clasa a V-a, Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” Sibiu