Casa din Sibiel în care s-a născut academicianul Andrei Oţetea a fost mistuită de flăcări, vineri, după ce a fost lovită de un fulger. Patru maşini de pompieri au încercat să domolească flăcările care au cuprins şi şura plină de fân a gospodăriei. Focul a fost stins cu mari eforturi, însă etajul casei s-a transformat în scrum.
Etajul casei Oțetea s-a transformat în scrum
Imobilul în care s-a născut celebrul istoric a fost vândut de moştenitori, el fiind acum în proprietatea unor localnici.
Istoricul Andrei Oţetea s-a născut în 1894, într-o familie de ciobani. A făcut liceul la „Andrei Şaguna” în Braşov, unde i-a avut colegi pe D. D. Roşca, Lucian Blaga şi Nicolae Colan, viitorul mitropolit al Ardealului. A studiat la Sorbona limbile italiană şi franceză şi a urmat, în paralel, cursurile Şcolii de Ştiinţe Politice. Alături de mari personalităţi ale vremii, și-a început cariera universitară la Iaşi. Aici a ocupat succesiv posturile de conferenţiar, docent şi profesor titular. Între anii 1935-1947, a fost rector al Universităţii din Iaşi şi, din 1939 până în 1947, cu unele întreruperi, a fost director al Teatrului Naţional din Iaşi.
La 1 februarie 1947, a devenit titular al catedrei de istorie universală la Universitatea din Bucureşti şi prorector al acesteia. În 1955 a devenit membru al Academiei Române, a fost preşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO, vicepreşedinte al Academiei Latine din Paris şi membru al Societăţii de Istorie modernă a Franţei şi a fost distins cu titlul de „Om de Ştiinţă Emerit”.
Andrei Oţetea a murit la 21 martie 1977, la Paris, şi a fost înmormântat în satul natal, Sibiel, la 28 martie 1977.
Mă surprinde, că în toată această istorisire, despre academicianul Andrei Oțetea, nu scrie nimic în legătură cu numirea sa la conducerea Teatrului Național din Iași, în funcția de director, în perioada stagiunii, 1939-1940, până la avacuarea teatrului la Timișoara.
Sunt nepotul lui Sandu Teleajen. Lucrez la un volum: „Viața și Opera lui Sandu Teleajen”, fost scriitor, actor, secretar literar și director al Teatrului Național din Iași. în perioada 1937-1939.
Numit pentru 5 ani, din 1937, s-a retras din cauza schimbării guvernului. Când trebuia schimbat cineva din conducere, îți trimiteau un control pe cap, să te facă să-ți depui demisia.
Dim manuscrisele sale am găsit că: „Directoratele de după stagiunea cu un repertoriu îngrijit 1939-1940 a prof. univ. Andrei Oțetea, până la evacuarea teatrului la Timișoara, se poate spune că n-au avut stagiuni de durată normală. Evenimentele politice făceau ca activitatea să fie redusă la numai câteva luni, repertoriile erau mai mult improvizate, în funcție de numărul actorilor, care nu erau concentrați”.
Nici nu vă închipuiți ce greu îmi este, să readuc la viață trăirile și opera bunicului meu, fiindcă în manuscrisele sale, uneori, numele actorilor sunt schimbate, de teama repercusiunilor, iar în arhive negăsindu-se mai nimic, chiar la teatru, rămâne ca eu să mă descurc așa cum pot. Am apelat la multe instituții publice, pentru a afla numele reale a acelor personaje și nimic…
Oare de ce?