Cărțile mele

Bună, numele meu este Denisa.

Sunt o elevă sensibilă și romantică din clasa a VII-a. De mică mi-au plăcut poveștile, să observ soarele, să mă joc cu pisica mea siameză cu ochii de smarald, să o ascult cum toarce, să mă cațăr băiețește în copaci după cireșe și să sar catapultată din copac pe o căpiță de fân. Acum am mai crescut și am acumulat în inima mea un buchet multicolor de sentimente, bucurii, nostalgii, dorințe și vise color.

Am fost la olimpiada de limba română, îndrumată de profa mea, Cracea Sorana, care este un model pentru mine. Ea m-a învățat cum să pun comparațiile, cum să folosesc personificările, când și unde să „lipesc metaforele“, să folosesc cu prudență hiperbolele (m-a certat la expresia „unchiul meu este înalt ca muntele“).

Acum sunt atentă la detaliile pe care le culeg din natură, minunându-mă cum Bunul Dumnezeu le-a rânduit atât de perfect, studiez frumoasele mele colege de la cursul de Media cu alți ochi, privesc la unii băieți chipeși și dezinvolți, simt primii fluturi în stomac, dar nu spun nimănui, țin o cură de slăbire să fiu sveltă și să mă simt bine cu mine însămi.

Vreau cu tot dinadinsul să pun toate gândurile și întâmplările mele într-o carte veselă, la fel ca adolescența mea. O carte este un alt univers, în care totul este posibil. Dacă tu și eu am trăi ca în cărţi, cu toţii am fi prieteni și nu am mai purta răutatea unor semeni de ai noștri. Când scrii o carte, o faci cu un motiv serios de a realiza ceva, sau cu o colecție de sentimente adunate, care sunt gata să dea pe afară.

Când scriu un articol, o temă, un mesaj, orice, mereu în gândul meu îmi apar întâmplările mele. Uneori sunt mereu optimistă și încerc să încurajez pe cei de lângă mine, dar uneori aș vrea să fiu chiar eu o colecție de litere așternute într-o carte. Unele colege „de bine“ mă văd mai retrasă și îmi spun: „Ce ai pățit ?“, dar eu nu am pățit nimic, pur și simplu îmi place să îmi atașez sentimentele de o foaie de hârtie imaculată, care suportă orice, sau pe un ecran de laptop în care mă pot oglindi ca într-o oglindă.

Sentimentele fac parte din viața mea, uneori sunt bune, uneori nu. Mereu am trecut peste orice obstacol și am încercat să nu mai spun „nu” la orice. Am învățat că viața mea nu constă doar în vorbe, ci mai ales în fapte. Aș vrea ca să pun mai mult preț pe fapte și pe comportamentul meu față de „tine“.

Uneori, un simplu cuvânt rău poate distruge o mie de sentimente bune. Când văd un copil citind sau chiar un adult răsfoind o carte, „inima mea“ fuge după un autobuz plin cu vise și speranțe, pe care îl ajunge.  Aş vrea foarte mult să le arăt multor persoane egoiste și încăpăţânate că pot fi bune şi cinstite.

Uneori aş vrea să fiu o carte, să mă răsfoiești cu delicatețe, să mă pui la lumina veiozei tale, să mă citești zâmbind, să te uimesc, să nu mai fiu lăsată din mâinile tale, deloc. Cred că aş avea multe avantaje. Mai ales acela care constă în a face orice :). Ideea este că mi-ar plăcea să trăiesc în multe cărţi.
Cartea Mama

Mama mea este o carte foarte groasă de bucate, cu o anexă bogată de reguli de bună purtare.

Este răsfoită de mine pe jumătate. Are capitole citite și necitite. Capitolele citite le-am învâțat pe dinafară, deoarece a trebuit să iau lecții de memorare zilnice. Capitolele mamei respectă cu sfințenie anotimpurile.

Iată câteva citate care îmi stau în minte: în capitolul „Iarna“: „Îmbracă-te gros“, „Nu mai merge cu capul gol, pune-ți căciula pe cap, unde îți este fularul ?“, „Ți-ai luat pachețelul ?“, „Să fii atentă unde-ți pui mobilul“. În capitolul „Primăvara“: „Nu călca florile“, „Ai grijă la școală“, „Udă florile din curte“, „Fă-ți temele“ etc.

În capitolul „Vara“: „Hai cu mine la cumpărături“, „Nu sta prea mult în soare“, „Nu sta mult în apă“, „Fă-ți temele de vacanță și nu mai scrie atât de mult“.

În capitolul „Toamna“: „Ce îți dorești de ziua ta ?“, „Învață pentru examen“, „Mai stai pe acasă, ajută-mă la treburi“.

Mama mea este o mamă la pătrat.

Este și mamă și tată, îmi este și cea mai bună prietenă și cea mai darnică ființă, dar și cel mai bun tată. Când vine vorba de vreun băiat, nu se ferește să îmi dea sfaturi, când vine vorba de o temă, nu se ferește să mă ajute, când vine vorba de un bec ars, nu mă feresc să îl schimb.

Cartea Tata

Tata este o carte necitită, de 13 ani, este închisă, deoarece deși o dețin în biblioteca mea, ea este închisă cu un lacăt, a cărei cheie încă o caut în labirintul vieții mele. Visez cu ochii deschiși momentul când voi găsi cheia ca să pot să trec dincolo de ceea ce îmi imaginez și să aflu singură ceea ce este de fapt.

Cartea Unchiul

Unchiul meu este o carte citită integral. Aceasta carte a început de la primii mei pași până la prima mea excursie la București. Unchiul meu este de fapt „tatăl meu“ el m-a îndrumat, el s-a deschis în fața mea ca o harta. Petrecem foarte mult timp împreună și mereu mergem împreună pe drumul vieții. El m-a învățat să pun piciorul pe pedala primei mele biciclete, cât și pe pedala mașinii lui. Mă îndeamnă mereu să fac lucrurile care îmi plac. Este zodia scorpion ca și mine, așa că mai mereu ne înțelegem. Mulțumesc.

Cartea  Domnului

Bunul Dumnezeu este prietenul meu, care m-a ajutat mereu să îmi îndeplinesc visele și mereu mi-a fost alături. Când am nevoie de ajutor sau sunt într-o situație necunoscută mă rog la El și mă ajută. Te poate ajuta și pe tine și pe fiecare în parte, dar nu doar când avem nevoie de El. Trebuie să ne rugăm, trebuie să ne rugăm mereu pentru că noi avem un înger lângă noi care îi transmite gândurile noastre. Mulțumesc.

Denisa COMAN,

clasa a VII-a B

Școala generală nr. 21, Sibiu

Participantă la cursul de comunicare media organizat de ASCOR Sibiu