Cândva, erau simboluri ale progresului. Astăzi, dorm uitate, sub cerul liber, aşteptând câte un turist rătăcit să le arunce măcar o privire compătimitoare. Zeci de locomotive de epocă şi alte utilaje care deserveau căile ferate până în a doua jumătate a secolului trecut zac într-un muzeu despre care nu (mai) ştie nimeni.
Au traversat primele căi ferate din ţară şi au contribuit la dezvoltarea societăţii moderne din secolul trecut. Dacă întrebi acum despre muzeul în aer liber din Sibiu, orice localnic îţi va spune despre căsuţele din Dumbravă, însă mai mult ca sigur nu vei auzi că poţi vedea şi vechiturile trase pe linie moartă la depou. Locomotive cu aburi, fabricate de către companii româneşti sau străine, între anii 1885 şi 1958, sunt lăsate uitării, printre halele de revizie ale depoului. Nu este un obiectiv turistic promovat, cu toate că a fost deschis publicului acum 17 ani. Nici măcar numărul de telefon oferit pe site-ul Primăriei nu funcţionează. Este, însă, un loc pe care pasionaţii de căi ferate sau cei pur şi simplu interesaţi de istorie nu îl ocolesc. Aici pot fi văzute 21 de exponate, dintre care o duzină de locomotive construite pentru calea ferată cu ecartament normal, şapte pentru cale ferată îngustă, un plug de zăpadă şi o macara.
Muzeu doar cu numele
Undeva prin zona gării, după ce am traversat liniile de tren, pe o alee care face legătura cu strada Dorobanţilor, sunt întâmpinat de o boltă albastră, cu inscripţia: „Regionala C.F. Braşov – Depoul de locomotive Sibiu”. Cercetând puţin zona, pe lângă un indicator care te avertizează că accesul este „interzis accesul persoanelor străine”, observ un panou cu programul de vizită şi preţul biletului la „muzeul de locomotive”. Nu a fost nevoie de bilet. Un ceferist mă îndeamnă să intru şi să fac poze liniştit, numai să am grijă, să nu mă caţăr pe locomotive. O plimbare printre „cazane” chiar merită. Atât pentru cei nostalgici, care au prins vremurile în care acestea erau folosite, cât şi pentru mai tinerii curioşi. La prima vedere, par cât de cât conservate şi se vede că s-au făcut eforturi pentru restaurare. Însă, o examinare mai atentă îţi arată că exponatele nu sunt îngrijite cum ar trebui. Nu este tocmai un loc care se poate numi muzeu. Lăsate în voia vremii, să ruginească, locomotivele riscă să ajungă doar o gramadă de fier vechi. Mai mult, interiorul unora dintre exponate s-a transformat în depozit de gunoaie. O haită de câini a pus stăpânire pe aici. Din fericire, nu par agresivi.
Aurel Guita îşi iubeşte locomotivele
Dacă vrei să afli mai multe, nu doar să te plimbi fără rost, e bine să-i întrebi pe lucrătorii de la depou. Cu puţin noroc, dai de cine trebuie. Aurel Guita, un bărbat la vreo 50 de ani, este şef de atelier de automotoare la depoul din Sibiu şi, printre altele, se ocupă şi de aşa-zisul muzeu. Chiar de la început, de prin 1994. Când are puţin timp liber, îşi dă jos halatul de inginer şi devine ghid. Recunoaşte că turiştii sunt rari, aşa că se bucură să-l ia cineva „la întrebări”. De obicei, vin doar cei care ştiu la sigur ce vor găsi. „Mai vin oamenii. Sunt atraşi de lucrurile vechi, iar locomotivele sunt interesante. De exemplu, prin vară, a venit un grup de studenţi din Germania şi păreau foarte încântaţi de ce au văzut. A venit şi o mireasă, odată, să facă fotografii de nuntă“, îşi aminteşte el. În cele câteva decenii de când e ceferist, a adunat o mulţime de cunoştinţe despre fiecare locomotivă care îşi trăieşte ultimii ani în muzeu. Toate-i sunt dragi „Toate exponatele sunt valoroase şi multe nu se mai găsesc nicăieri în ţară. Cea mai veche a fost fabricată în anul 1885 şi este primul exponat din cadrul muzeului. Locomotiva 150.1105 este mai deosebită, pentru că a fost construită pentru a fi folosită în cel de-al Doilea Război Mondial. Are tenderul, partea din spate, construită în aşa fel încât să ricoşeze gloanţele”, arată Guita.
De vină? Criza şi birocraţia
„Ar fi bine să se amenajeze un loc special unde să fie expuse locomotivele şi să funcţioneze ca un muzeu adevărat. Aici nu a rămas personal care să poată să se mai ocupe de ele”, conchide Guita. Atâta timp cât nici o instituţie nu-şi dă interesul, timpul va degrada exponatele până când nu o să mai fie nimic de vizitat. „CFR Călători deține o singură locomotivă, cea care este la intrare, pe care am făcut-o frumoasă. Restul sunt ale mai multor companii – muzeul din București are vreo patru locomotive, unele aparțin de Societatea de Administrare a Activelor Feroviare, iar Căi Ferate Brașov deține cea mai mare parte a lor. În spate, unde sunt cele ruginite, aparțin de liniile infrastructurii, deci eu nu mă pot băga”, ridică din umeri Daniel Miu, şeful depoului. Potrivit legii 182/2000 republicată. privind protejarea patrimoniului naţional mobil, autorităţile ar trebui să se ocupe de protejarea, finanţarea şi valorificarea obiectelor, nu doar de clasarea lor. În cazul locomotivelor de la Sibiu, rămân doar vorbe. Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal, a vorbit şi el, în ultimii ani, despre înfiinţarea unui muzeu local al industriilor. Printre altele, acesta ar urma să includă şi o hală de sticlă, în zona gării, destinată unui muzeu al locomotivelor de epocă. „Momentan, suntem în fază de expectativă. Suntem în tratative cu spațiul, dar nu am primit încă niciun răspuns de la Primărie în ceea ce privește locația”, arată Marius Gheorghiu, purtătorul de cuvânt al muzeului Brukenthal. Pentru vizitatorul ocazional, proiectele nu înseamnă nimic. La faţa locului, cine nu este cu adevărat interesat nu va petrece mai mult de câteva minute. Nici măcar o plăcuţă explicativă nu te lămureşte ce vezi. Faci câteva poze şi părăseşti muzeul cu un gust amar, sperând la vremuri mai bune pentru „bătrânele doamne”.
Vagonul de lux al lui Gheorghiu-Dej, ascuns turiştilor
Locomotivele cu abur au bătut „drumul de fier” până prin anii ’80, când s-a încheiat procesul de introducere a celor electrice sau diesel. Din 1991, la iniţiativa inginerului Radu Bellu şi a Regionalei CFR Braşov, vechile locomotive care au circulat pe rutele apropiate Sibiului au fost colectate şi restaurate, iar în 1994 au fost expuse la depoul oraşului. La un moment dat, muzeul cuprindea 38 de exponate, dintre care trei mai puteau fi puse în funcţiune. Între timp, cele funcţionale au fost transferate la Târgu Mureş. Depoul de la Sibiu mai găzduieşte încă 13 locomotive vechi de zeci de ani, alături de vagonul prezidenţial cu care se plimba Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dar acestea sunt prea degradate pentru a mai putea fi arătate publicului, spun cei care se ocupă de ele.
Daniel MIU | şef depou Sibiu
„Eu lucrez de 12 ani la unitate și le cunosc politica. Niciun director nu a vrut vreodată să bage vreun ban în ele. Noi le vom menține într-o stare în care vizitatorilor să le placă ceea ce văd. Mai multe, noi nu putem face, pentru că nu avem nici oamenii și nici fondurile necesare.”
FOTO: Aurel Guita lucrează la Căile Ferate de la vârsta de 18 ani şi îndrăgeşte bătrânele locomotive
