Nişte câini care călătoreau împreună simţiră că li se face foame. Văzură pe fundul unui pârâu câteva piei puse la curăţat, numai bune de ros. Ca să ajungă la piei, s-au înţeles între ei să bea mai întâi toată apa. Băura cât băură, dar apa nu scăzu deloc. Până la urmă, cu burţile umflate cât cimpoaiele, trebuiră să se dea bătuţi.
Morala acestei fabule: Calea cea mai scurtă nu e totdeauna şi cea mai sigură
