Bolile pulmonare cronice nu apar peste noapte. De cele mai multe ori, ele evoluează lent, cu simptome aparent banale – o tuse care nu mai trece, o oboseală pusă pe seama stresului sau o lipsă de aer considerată „normală” odată cu înaintarea în vârstă.
Foto: Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu
Tocmai această evoluție tăcută face ca multe afecțiuni respiratorii să fie insuficient diagnosticate, iar pacienții să ajungă la medic abia când boala este deja într-un stadiu avansat.
Dr. Adina Tecoanță, medic specialist pneumolog în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu vorbește despre cele mai frecvente boli pulmonare subdiagnosticate, greșelile pe care le fac pacienții și ce poate face populația, concret, pentru a preveni diagnosticarea tardivă.
Ce înseamnă mai exact o boală pulmonară insuficient diagnosticată?
Vorbim despre acele afecțiuni respiratorii care există și evoluează, dar nu sunt recunoscute la timp, fie de pacient, fie în sistemul medical. Simptomele sunt ignorate, minimalizate sau confundate cu alte probleme, iar diagnosticul corect apare târziu, când boala a devenit cronică sau ireversibilă.
Care sunt cele mai frecvente boli pulmonare care se diagnostichează prea târziu?
Cele mai comune sunt bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) – stadiul avansat, astmul bronșic la adult, fibroza pulmonară extinsă, apneea de somn – formă severă și mai ales cancerul pulmonar, în stadii avansate. De asemenea, tuberculoza poate fi subdiagnosticată, mai ales atunci când simptomele sunt atipice.
De ce ajung pacienții atât de târziu la pneumolog?
În primul rând, pentru că simptomele sunt puse pe seama fumatului, vârstei sau sedentarismului. Mulți spun: „E normal să obosesc” sau „Tușesc pentru că fumez”. În al doilea rând, lipsa controalelor preventive joacă un rol major. O spirometrie simplă, făcută la timp, poate schimba complet evoluția unei boli.
Care sunt semnalele de alarmă pe care populația nu ar trebui să le ignore?
Sunt câteva semne clare:
- tuse care durează mai mult de 3–4 săptămâni;
- senzația de lipsă de aer la eforturi mici;
- respirație șuierătoare;
- infecții respiratorii frecvente;
- oboseală persistentă fără o cauză clară;
- scădere inexplicabilă în greutate.
Oricare dintre acestea ar trebui să trimită pacientul la medic.
Ce poate face concret populația pentru a evita subdiagnosticarea bolilor pulmonare?
În primul rând, să nu ignore simptomele. Apoi, recomand câteva lucruri foarte practice:
- Consultații preventive anuale, mai ales pentru fumători sau foști fumători.
- Spirometrie – este o investigație simplă, neinvazivă și extrem de utilă.
- Renunțarea la fumat sau măcar reducerea semnificativă a acestuia.
- Adresarea directă la pneumolog, nu doar automedicație sau tratamente „după ureche”.
- Informare corectă – oamenii trebuie să știe că „nu e normal să nu poți respira bine”.
Ce rol are medicul de familie în prevenirea diagnosticelor tardive?
Un rol esențial. Medicul de familie este primul filtru. Dacă există suspiciuni – tuse cronică, infecții repetate, lipsă de aer – pacientul trebuie trimis rapid către pneumolog pentru investigații suplimentare.
Ce se întâmplă dacă o boală pulmonară este diagnosticată prea târziu?
Din păcate, multe dintre aceste boli devin cronice și ireversibile. Putem încetini evoluția, dar nu mai putem vindeca. Calitatea vieții scade, apar complicații și costuri mari, atât pentru pacient, cât și pentru sistemul medical.
Un mesaj final pentru cititori?
Respirația nu ar trebui să fie un efort. Dacă simțiți că ceva nu este în regulă, mergeți la medic. Diagnosticul precoce salvează plămâni, ani de viață și, uneori, chiar viața.
