Astăzi, creștinii ortodocși prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza. Această sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințeste aghiasma cea mare. Însă de această sărbătoare sunt legate multe credințe și superstiții.
Boboteaza face parte din seria celor 12 sărbători creştine importante şi este menită să reamintească faptele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică. De aceea Biserica mai numeşte Boboteaza ”Arătarea Domnului”, ”Dumnezeiasca Arătare” şi ”Epifania”, această din urmă denumire provenind din limba greacă şi însemnând ”arătare”, ”descoperire”, ”revelare”. De fapt, Boboteaza înseamnă înnoirea omului creştin.
În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Naşterea Domnului era cinstită în aceeaşi zi cu Botezul, la 6 ianuarie. Boboteaza (6 ianuarie) şi Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. Ajunul, adică ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului şi Vinerea Mare dinaintea Paştilor. Tot în Ajunul Bobotezei, preoţii merg la casele credincioşilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfinţită, binecuvântarea Sfintei Treimi.
Sfințirea apelor
Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Prin agheasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei.
Agheasma mare se săvârşeşte numai de Bobotează, spre deosebire de agheasma mică, ce se obţine prin sfinţirea în biserică a apei, în prima zi a fiecărei luni, dar şi în case, la sfeştanie. Totodată, Agheasma mare se poate bea doar timp de opt zile, între 6 şi 14 ianuarie, altfel este necesară aprobarea preotului duhovnic spre a fi folosită.
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă în care aruncă o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul.
Din secolul al II-lea
Sărbătoarea Bobotezei este cunoscută atât în Biserica Ortodoxă, cât şi în Biserica Romano-Catolică. Botezul Domnului este amintit încă din secolul al II-lea e.n. de Sfântul Clement Alexandrinul şi în secolul al III-lea de Sfântul Grigorie Taumaturgul.
De Biserica apuseană, Boboteaza a fost adoptată în secolul al IV-lea, fiind cunoscută şi ca ”Sărbătoarea celor trei magi”. Tot atunci au fost despărţite cele două mari sărbători: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului şi 6 ianuarie, pentru Bobotează.
Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.
Prăznuirea
Ortodocşii prăznuiesc botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul. Potrivit scrierilor, în această perioadă, în pustiul Iordanului îşi începuse activitatea profetică Ioan Botezătorul. Prin învăţătura sa, acesta ajunsese să uimească şi să atragă mulţi oameni. Deşi învăţăturile sale erau înscrise în Legea lui Moise, Ioan Botezătorul venea cu ceva nou: curajul să le spună pe faţă şi să le reamintească permanent oamenilor că ”s-a apropiat împărăţia cerurilor”.
Când Mântuitorul a apărut pe malul Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul, luminat de Duhul Sfânt, l-a recunoscut şi l-a arătat mulţimilor. Momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a primit botezul este consemnat de toţi cei patru evanghelişti.
Evanghelistul Matei spune că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan Botezatorul, cerând să fie şi el botezat. Ioan i-a spus: ”Eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi tu vii la mine”, iar la răspunsul lui Iisus că aşa se cuvine, acesta a fost botezat în cele din urmă de către Ioan.
Pelerinaje la Iordan
Boboteaza este o manifestare a celor trei elemente ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan, Sfântul Duh se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul Său.
Locul real al Botezului Mântuitorului este în Iordania. Totuşi, pe malul israelian al Iordanului a fost amenajat un spaţiu unde creştinii îmbrăcaţi în cămaşi albe lungi, numite ”crijme” intră în râu. Orice pelerinaj făcut în Ţara Sfântă are un loc de oprire la râul Iordan. Unii preoţi îi cufundă de trei ori în apa Iordanului pe credincioşii adulţi, repetând într-un fel botezul. Preoţii ortodocşi români spun că botezul este unic, de aceea binecuvântează pelerinii stropindu-i cu apa din Iordan. Aceste ritualuri pot fi văzute tot anul pe durata pelerinajelor, fără legătură cu Boboteaza.
Tradiții și superstiții
Ajunul Bobotezei
În ajun de Boboteaza, preotul umblă din casă în casa cu crucea în mâna și stropește cu agheasmă din varful unui mănunchi de busuioc atât locuința, cât și pe toți membrii familiei. Membrii casei îl așteaptă cu casa curată și cu un vas cu apă pe masă, în care preotul lasă un pic de agheasmă, apă sfințită care să fie de leac la nevoie.
Tot în ajun de Bobotează, credincioșii trebuie să mănânce bucate de post, iar cei care pot, țin post negru, adică nu mănâncă nimic.
Busuioc sub perna și vise despre ursit
Fetele tinere care vor să se căsătorească cer de la preot un fir din manunchiul de busuioc pe care îl pun sub pernă în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, ca să-și viseze ursitul, viitorul soț.
De asemenea, se spune că ele trebuie să își lege și un fir roșu de degetul inelar și astfel, în cursul nopții, il vor visa pe cel care le este menit.
O altă tradiție este că fetele își ascundeau bijuteriile sub pragul ușii, crezând că dacă preotul va trece pragul, ele se vor marita.
O altă superstiție spune că fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în anul în curs.
Turta sărată
Alături de busuiocul așezat sub pernă, mai există un alt obicei care le ajuta pe fetele nemăritate să-și viseze ursitul. De această dată, ele trebuie să-și prepare o turtă foarte sărată din făină de grâu. Fetele trebuie să o mănânce înainte de culcare pentru a li se face sete în timpul nopții. Potrivit tradiției, dacă fetele visează un bărbat care le aduce apă pentru a le potoli setea, atunci acel bărbat le este sortit.
Ritualul lumânărilor
Lumânările puse în apă reprezintă o altă datină veche care le ajută pe fete să afle dacă se vor mărita. Într-un vas cu apă trebuie puse două lumânîri, una reprezentând fata și cealaltă, băiatul dorit. Dacă cele două lumânîri se vor atrage și se vor întâlni, asta semnifică faptul că celor doi tineri le este sortit să fie împreună.
Agheasma – leac pentru boli
În ziua de Bobotează, creștinii merg la biserică și asistă la slujba de sfințire a apelor, iar la sfârșitul slujbei primesc agheasma, apa sfințită. Este vorba despre agheasma mare. Aceasta este păstrată cu sfințenie, fiind considerată drept leac pentru boli, dar și pentru dezlegarea de farmece sau făcături.
Agheasma mare poate fi administrată bolnavilor tot timpul anului, după cum poate fi folosita ca factor purificator pentru stropitul locuinței, al gospodăriilor sau al animalelor.
Se mai spune că agheasma mare este folositoare creștinilor pentru iertarea păcatelor. Bătrânii spun că sunt suficiente câteva picături din apa aceasta pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau orice alte probleme. Agheasma nu se alterează în timp, chiar dacă vasul nu este acoperit.
Agheasma – botezul copiilor morți nebotezați
O altă tradiție care nu este recunoscută de biserică, este și ”botezul” copiilor care au murit nebotezați. Femeile care au născut copii morți merg la mormintele lor și, timp de trei ani, le stropesc cu apă sfințită, crezând că după aceea vor fi considerați botezați.
Spălatul hainelor
În unele zone ale țării femeile nu spală rufe timp de 8 zile după Bobotează pentru că toate apele au fost sfințite atunci. A spăla în această zi este considerat a fi un păcat mare. Dacă speli în această zi, se crede că dai drumul ”necuratilor” să intre în apă sau că “spurci” apa.
Împrumutatul lucrurilor
Nu se dă nimic cu împrumut în această zi de Bobotează. Sub nicio formă nu trebuie să împrumuți jăratic sau foc din sobă, indiferent de cât de apropiată îți este persoana care îți cere.
Aruncarea crucii în apă
În localitățile așezate pe malul unui râu, preotul aruncă o cruce de lemn în apă, după care bărbații curajoși sar pentru a o aduce înapoi. Se spune că cine se aruncă în apă de Bobotează va fi ferit de toate bolile și că atunci când preotul aruncă crucea în apă, dracii ies și fug pe câmp, însă nu sunt văzuți decât de lupi. De asemenea, se crede că temerarul care o va aduce la mal va avea noroc tot anul.
Focurile mari
După sfințirea apei și aruncarea crucii, în unele regiuni ale țării, mai ales în Bucovina, sătenii făceau focuri mari, în jurul cărora dansau în horă, iar apoi săreau peste ele. Acest obicei este cunoscut sub numele de ”Ardeasca”, reprezentând purificare și eliberarea de păcate.
Chiraleisa
Tot în ziua Bobotezei are loc Chiraleisa, obicei de purificare a spațiului și de invocare a rodului bogat, organizat de copii după modelul colindelor. Mici grupuri de băieți intră în curțile oamenilor și înconjoară casele, grajdurile, adăposturile pentru fân, sunând din clopoței și talăngi, rostind în cor: “Chiraleisa,/ spic de grâu/ până-n brâu,/ roade bune,/ mâna-n grâne!”. Colindătorii poartă la căciuli busuioc, brad, vâsc, salcie, plante cu multiple semnificații. În alte zone, copiii poartă colaci și lumini aprinse în mâini, ocolesc casele de trei ori, cerându-i lui Alexie, răspunzător cu încălzirea timpului în luna martie, grâne bogate în noul an.
Cun e vremea de Bobotează
De obicei, de Bobotează este foarte frig. Nu degeaba se vorbește și se folosește expresia “gerul Bobotezei”. De Gerul Bobotezei este atât de frig încât și pietrele crapă! Vremea din ziua de Bobotează o prevestește pe cea de peste an. Dacă plouă urmează o iarnă lungă, iar dacă timpul este frumos, se prezice o vară frumoasă. Dacă bate crivățul este semn că vor fi roade bogate, dacă va curge apa din streașină se va face vin bun, iar dacă pomii sunt îmbrăcați în promoroacă va fi belșug și sănătate.
Iordănitul, prilej de petrecere
În noaptea dintre Bobotează și Sfântul Ioan are loc un alt obicei, Iordănitul, păstrat și astăzi în nordul României. Potrivit datinii, fetele nemăritate se adună acasă la cineva, aduc mâncare și băutură, pe care le consumă până dimineață. A doua zi, fetele ies pe stradă și adună bărbații pe care îi întâlnesc, apoi îi duc la un râu, amenințându-i că ii vor arunca în apă. În alte zone e chiar invers. Bărbații prind fetele și le duc la o fântână, unde le stropesc cu apă.
