Doi chirurgi români, Mircea Popiţiu şi Victor Costache, împreună cu unul din Suedia, Petru Liuba, au reuşit o premieră medicală la noi în ţară, operând cu succes o fetiţă de patru luni, din Botoşani, care avea o tumoră gigant dezvoltată pe gât, ei folosind o metodă minim invazivă, practic prin introducerea de dispozitive medicale în vasele de sânge.
Fetiţa a fost operată la un spital privat din Sibiu, fără ca familia să plătească nimic, toate cheltuielile fiind suportate de Fundaţia Polisano, cu bani strânşi de la sponsori din toată ţara, în special părinţii altor copii operaţi şi ei cu succes de chirurgi specializaţi în chirurgia vasculară.
Cătălina Costache, președintele Fundației Polisano / foto: Rareș Helici
La doar o zi după operaţie, am întâlnit-o pe Beatrice râzând şi jucându-se în braţele mamei sale, în salon. La mânuţe poartă încă branule. O fetiţă care are pe gât încă tumora, care, din spusele mameu şi ale celor care au operat-o, deja începe să îşi schimbe culoarea şi să se reducă. Căci operaţia nu a însemnat să fie tăiată tumora, ci să i se oprească „resursele” ca să se mai hrănească din corpul copilului şi aşa, în timp, să se retragă, fără să-i pună viaţa în pericol micuţei. E vorba despre un copil care a trecut de o operaţie foarte dificilă şi complicată, care va pune din nou medicina românească pe harta internaţională, acest caz urmând să fie publicat în revistele ştiinţifice de specialitate.
Beatrice este o fetiţă ca oricare alta, care a venit pe lume ca un copil normal, aparent sănătos, fără ca mama sau medicii din Botoşani să poată intui ce avea să urmeze. Iniţial, copilul s-a născut cu o pată pe gât, iar după o lună de zile acea pată de pe gât a început să se transforme în ceva tot mai mare. De la un medic de dispensar care a crezut că totul se poate rezolva cu o compresă cu apă rece, până la cei mai renumiţi chirurgi din ţară şi străinătate, care au evaluat acest caz, nu a mai durat decât trei luni. Trei luni de emoţii, lacrimi, speranţe, drumuri nesfârşite de la un capăt la altul al ţării, corespondenţă purtată cu medicii din Turcia şi Germania, pelerinaje la mănăstiri şi o tumoră care creştea zilnic. „Eu am avut ceva probleme la naştere, dar copilul nu s-a născut aşa. Avea o pată la gât. După o lună jumătate, a început să crească şi venele au început să se vadă mai bine. Imediat m-am dus la medicul de familie, care mi-a sugerat să-i pun o compresă cu apă rece. A crezut că poate a fost muşcată de ceva”, a declarat, pentru AGERPRES, mama copilului, Anca Mădălina.
După ce a văzut că nu trece cu comprese cu apă rece, mama copilului a încercat atât la spitale de stat, cât şi private, din Botoşani, Iaşi, Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Sibiu. Primii medici care şi-au dat seama că sunt depăşiţi de situaţie au fost cei din Botoşani, care au trimis copilul la Iaşi, unde o doctoriţă i-a pus pentru prima dată diagnosticul corect, o malformaţie vasculară, însă tratamentul prescris nu a fost suficient pentru ca fetiţa să scape de tumoră. „Pata se umfla în continuare. Am fost la Iaşi. Doamna doctor ne-a prescris un medicament, dumneaei ne-a spus că este o malformaţie vasculară şi că nu este în pericol. Ea a fost diagnosticată de acolo cu o tumoră vasculară. Copila era la tratament foarte agitată, plângea într-una. Doamna doctor îmi spunea să-i trimit fotografii, însă copilul nu era bine. Am fost pe urmă la Bucureşti, la un doctor cardiolog, care ne-a spus că tumora o să crească odată cu ea şi că după şase luni, să facem un RMN, nu mare lucru. După aceea am fost la Cluj, pentru o consultaţie. Câte mailuri am dat, câte fotografii, câte telefoane…La Sibiu am ajuns printr-o cunoştinţă care ne-a sugerat un doctor din Timişoara. Şi domnul doctor din Timişoara ne-a sugerat pe domnul doctor Popiţiu. Iar dumnealui ne-a ajutat foarte mult. El s-a ocupat de tot. Când am ajuns la Sibiu, domnul doctor ne-a trimis la Timişoara, am făcut un computer tomograf. Singurul medic a fost cel de la Cluj care ne-a spus că trebuie operată, numai că el nu se poate băga, nu are ce îi trebuie, nu are anestezist”, povesteşte Anca Mădălina.
Toţi medicii români care au consultat copilul în aceste patru luni de zile, în spitalele din cele şase oraşe, au spus că nu au mai văzut un copil atât de mic, cu o tumoră atât de mare, practic a ajuns să fie de dimensiunea gâtului copilului. Nici acum nu se cunoaşte cauza îmbolnăvirii acestui copil. Un caz medical rar întâlnit şi în străinătate, o operaţie cu riscuri, care trebuia făcută rapid, ca tumora să nu se dezvolte şi să cuprindă şi alte organe, în condiţiile în care copilul respira şi se hrănea tot mai greu. Beatrice este un copil dorit foarte mult de Anca Mădălina. După două sarcini pierdute, fetiţa a adus speranţa în viaţa unei mame tinere, care de patru luni aleargă cu tatăl ei alături să îşi salveze copilul bolnav. O româncă venită acasă, după ce a muncit din greu într-un abator din Germania şi care speră ca să îşi crească copilul sănătos în ţară.
„Toţi medicii care au văzut-o mi-au spus că este ceva foarte rar. Nu se ştie cauza. Nimeni din familie nu a avut aşa ceva. Când am venit la Sibiu, acum o lună şi un pic, domnul doctor mi-a spus că nu se poate face încă intervenţia, că au avut nevoie de materialele necesare. Şi ne-a chemat acum pentru intervenţie. (…) Nu mai am alţi copii. E primul copil şi un copil foarte aşteptat. Eu am mai pierdut două sarcini înainte. Eu sper să îşi revină cât mai repede. De la început, mi-am dorit foarte mult să fac ceva pentru ea. Numai bunicul ştie cât o umblat cu mine”, mărturiseşte mama copilului. Cazul acestui bebeluş român a fost evaluat şi de medicii unei prestigioase clinici din Turcia, care i-au spus mamei că este nevoie de o operaţie rapidă, însă nu i-au garantat sută la sută că va supravieţui. Mama copilului a avut încredere în medicii români şi astfel copilul a fost operat la Sibiu.
„Am trimis şi un email în Turcia, sugerat de o asociaţie din Botoşani, care tot prin cineva ne-a trimis un mesaj pe Messenger. Mi-a sugerat să merg la Medical Park în Turcia, dar eu m-am gândit că nu o să mă descurc. Cei din Turcia au luat legătura cu noi, ne-au spus să mergem, că este un caz de urgenţă. Dar noi între timp am ajuns aici, la domnul doctor Popiţiu”, a spus Anca Mădălina.
Ajutată cu bani şi de foşti colegi din Botoşani, Anca Mădălina speră ca fetiţa ei să se însănătoşească cât mai repede, să îi rămână din banii primiţi ca să ajute, la rândul ei, alt copil bolnav. „Noi înainte să ajungem aici, am fost anunţaţi că trebuie să plătim intervenţia. Nu ne-au spus că o să suporte fundaţia. (…) Chiar pentru ea (Beatrice – n.r.), o parte din colegii mei, unde am lucrat, au strâns nişte bani, ca să ne ajute, pentru intervenţie. Ştiam că ne trebuie 5.000 (euro – n.r.). Prin dumneavoastră aş vrea să se audă, să se ştie, că banii care s-o strâns, ori îi folosesc pentru ea, cât am nevoie, şi după aceea, când nu o să-i mai trebuiască, o să-i donez în altă parte”, spune mama fetiţei bolnave.
Drama unei mame disperate, care adormea noapte de noapte cu frica că copilul ei nu va mai respira din cauza unei tumori gigant, a ajuns printr-un mail şi la Sibiu, la Fundaţia Polisano, care a reuşit să strângă toţi banii necesari, de la oameni din toată ţara, ca fetiţa să poată fi operată.
Bunicul fetiţei, tatăl mamei acesteia, crede că acest copil este un luptător. „Vrem să se facă bine. Ea chiar dacă s-a născut cu problema asta, s-a născut o luptătoare. Mulţumim lui Dumnezeu, nu a avut decât o dată roşu în gât. Să se facă bine…Este o luptătoare”, spune bunicul cu speranţă multă în glas şi în ochi.
Fetiţa nu ar fi avut nicio şansă fără familia Costache, Cătălina şi Victor, doi moldoveni întorşi din Franţa şi stabiliţi la Sibiu. Cătălina Costache a reuşit până acum să ajute o sută de copii bolnavi din toată ţara, majoritatea operaţi la Sibiu, însă unii trataţi în spitale din Bucureşti sau în Germania. Toţi aceşti o sută de copii, cum este şi cazul lui Beatrice, provin din familii cu probleme, părinţi care nu au bani să poată plăti tratamente sau operaţii scumpe. „De când am început proiectul, din 2015, am ajutat peste o sută de copii. Acest caz a fost un pic diferit, pentru că nu a fost o operaţie pe inimă, ci pe un vas mare, dar a fost tot o malformaţie, o tumoră şi s-a făcut printr-o procedură mimim invazivă, a fost o premieră. Cum am aflat de caz? Am primit un e-mail şi m-a şi sunat mama. Mama ne-a sunat pe noi, eu l-am sunat pe Victor (Costache n.r.). (…) Oameni din toată ţara donează bani să fie ajutaţi alţi copii bolnavi, în special părinţi de copii care au trecut pe la noi şi care au văzut ce se întâmplă aici. Noi ajutăm copii să se trateze la Sibiu, dar nu numai. Fundaţia a fost proiectul doctorului Ilie Vonica. (…) Acum există ca să ajutăm persoane defavorizate, ca să aibă acces la sănătate, nu neapărat în spitalul din Sibiu. Noi am ajutat cazuri care s-au tratat la Bucureşti, în mai multe părţi, am trimis şi în Germania, o fetiţă cu o operaţie pe coloană”, a precizat, pentru AGERPRES, Cătălina Costache, cea care conduce Fundaţia Polisano.
Atât medicul Mircea Popiţiu, cât şi Victor Costache, au declarat că acest caz este unul special şi tot ce se încearcă nu este doar o operaţie printr-o metodă cât mai sigură, dar şi să nu mai fie nevoie de o a doua operaţie pentru îndepărtarea restului din tumoră. Practic, tumora a crescut dintr-un vas mare de sânge al copilului, s-a dezvoltat foarte rapid, fiind puternic vascularizată şi o operaţie clasică, de a tăia pur şi simplu această tumoră, nu ar fi dat şanse de supravieţuire fetiţei.
Cei trei medici au avut nevoie pentru această operaţie de o echipă de anestezişti şi specialişti de terapie intensivă, asistente medicale, dar mai ales de dispozitive medicale speciale, care au fost aduse din străinătate. „Operaţia a decurs conform planului. S-au blocat axele vasculare. Am blocat axele vasculare pe o cale minim invazivă, practic le-am căutat pe fiecare şi practic au fost introduse în fiecare, câte un dispozitiv, ca un fel de spirală, care este tolerată de sistemul vascular. Când pui aşa ceva, axul acela se închide. Intervenţia a durat cam două ore jumătate. Nu ne-am fi angajat, dacă nu am fi evaluat foarte bine copilul înainte. (…) Nu am mai avut un caz ca acesta. Aşteptăm o evoluţie favorabilă. Acest caz o să-l publicăm în revista cea mai prestigioasă de chirurgie endovasculară. Tumora şi-a schimbat deja culoarea, pentru că primeşte mult mai puţin sânge şi aşteptăm în următoarele săptămâni să se diminueze. Copilul o să-l evaluăm, o să vedem rata de descreştere, săptămânal”, a declarat, pentru AGERPRES, dr. Victor Costache, unul din cei care au făcut parte din echipa care a efectuat operaţia.
Drumul spre o viaţă normală, sănătoasă, a acestui copil este pavat cu bune intenţii, mult suflet pus de medici, asistente, donatori, oameni simpli, dar şi multă speranţă pusă şi în Dumnezeu. Înainte să ies din salonul în care am întâlnit-o pe fetiţă, mama povesteşte cum a apelat şi la ajutorul preoţilor, călugărilor: „Am fost şi la mănăstiri. Am zis să fie poate o soluţie. Vă daţi seama că eu nu pot să o văd aşa bolnavă… O să se facă bine! Eu sunt optimistă! Trebuie să fie bine!”.
