Muzeul ASTRA organizează în perioada septembrie-octombrie o serie de ateliere tematice de morărit şi demonstraţii practice la moara cu ciutură din Sviniţa, prin intermediul proiectului „Dăm apă la moară în Muzeul ASTRA”, proiect cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Copiii care vizitează Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului pot afla din partea specialiștilor în mulinologie detalii legate de funcţionarea morilor. La moara din Sviniţa, spre exemplu, vizitatorii pot învăța cum se ferecă pietrele de moară. La încheierea atelierelor aceștia sunt recompensaţi pentru priceperea lor cu săculeţi cu făină.
„Vizitatorii muzeului, mici şi mari deopotrivă, pot să desluşească din tainele morilor tradiţionale şi să afle poveştile din spatele acestora în cadrul activităţilor interactive şi cu caracter educaţional. Prin ele se explică detaliile de funcţionare ale morii cu ciutură, specificul lucrărilor de întreţinere, precum şi tehnicile de morărit arhaice. Moara cu ciutură din Sviniţa a fost „readusă la viaţă” prin intermediul lucrărilor de punere în funcţiune integrate proiectului amintit şi trezeşte entuziasmul şi interesul vizitatorilor de toate vârstele şi prin ambianţa sonoră oferită de huruitul pietrelor de moară neobosite, în armonie cu sunetul vesel al apei care loveşte ciuturile morii”, a declarat Ștefan Păucean, muzeograf Muzeul ASTRA.
Prin punerea în funcțiune a morii din Svinița, se doreşte accesibilizarea patrimoniului tehnic deținut de muzeu prin integrarea monumentului în contextul economiei rurale, adaptând explicațiile și tehnicile de lucru la moară pentru publicul de diferite vârste și din diverse medii socio-culturale.
În perioada 29 septembrie – 1 octombrie, interval în care proiectul„Dăm apă la moară în Muzeul ASTRA” a fost pus în practică, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului a înregistrat 5.336 de vizitatori.
Moara cu ciutură și admisie controlată a apei prin butoniu din Svinița, județul Mehedinți, este o instalaţie hidraulică cu roată orizontală şi admisie inferioară, construită şi adaptată unor condiţii geomorfologice speciale (teren puternic accidentat şi un debit hidrografic fluctuant, coroborarea acestora împiedicând realizarea unor acumulări de apă pentru optimizarea energiei hidraulice necesară pentru acţionarea instalaţiei de măcinat). Soluţia adoptată a fost una extrem de ingenioasă, componenta finală a captării, respectiv a aducţiunii apei la instalaţia hidrotehnică, fiind realizată dintr-un buştean cu diametru semnificativ, scobit pe interior, cu rol de dirijare controlată şi optimizare a vitezei jetului de apă printr-o „valvă” din lemn perforată la interior şi dispusă ca un dop în partea inferioară a buşteanului (cunoscut sub denumirea locală de butoniu). Dopul perforat cu rol de reglare a cantităţii, a vitezei şi a presiunii apei, poartă denumirea de găleţea (datorită formei cilindrice, uşor conice în partea inferioară).
Moara din Sviniţa era în proprietatea unui număr de 72 de rândaşi, care asigurau întreţinerea morii şi măcinau conform programării, lucru consemnat încă în deceniul 7 al secolului trecut, acest număr foarte mare de coproprietari fiind o rezultantă directă a moştenirii şi a transmiterii ereditare a dreptului la măciniş în cadrul comunităţii. Casa morii dispune de un plan patrulater alungit, realizat din zidărie de piatră fasonată (blocuri de gresie şi piatră de râu), la extremitatea de sub instalaţia de măcinat fiind executată o supraînălţare, pentru a permite amplasarea instalaţiei hidrotehnice. Acoperişul este realizat în două ape, pe o structură de căpriori semirotunzi, cu o învelitoare cu şindrilă de fag.
