ASTRA Barbarorum – trecutul la prezent, în Muzeul ASTRA

ASTRA Barbarorum (taberele barbarilor) este un eveniment dedicat patrimoniului cultural arheologic, desfășurat cu participarea membrilor Asociației Culturale Omnis Barbaria, Ars Fabrilis Officina și Terra Dacica Aeterna.

Programul propune reconstituirea istorică a unor aspecte din viața civilizaților barbare antice, începând cu sec. IV î. Chr și până în sec V p. Chr, perioadă ce coincide cu cea de-a doua epocă a fierului și cu epoca romană. În spațiul expozițional organizat în Muzeul în aer liber, în Sectorul de prelucrare a metalelor (zona Etno-Tehno-Parc), animat de persoane costumate după modelul vestimentației din antichitate, vor avea loc activități demonstrative și interactive, desfășurate sub forma unor ateliere de reconstituire istorică și arheologie experimentală, prin care publicul larg, dar și specialiștii, vor putea cunoaște aspecte ale civilizaților antice barbare (celți, daci, sarmați, germanici), care au ocupat zone de pe teritoriul actual al României în antichitate. Astfel, vizitatorii vor putea călători în timp pentru a lua parte la un story-telling care prezintă modul de viață a comunităților de barbari, organizate în triburi, și care asemenea celor din antichitate se foloseau de resursele locale existente (lut, lemn, apă și piatră) pentru a întemeia așezări, de tipul taberelor (castra), în teritorii noi, nelocuite. Se va ilustra în acest fel procesul de sedentarizare a barbarilor, în Pădurea Dumbravă, un loc plin de resurse naturale, prin reconstituirea de meșteșuguri, activități casnice, ocupații, practici constructive, și ipostaze din viața cotidiană antică.

Atelier de olărit

Produsele ceramice reprezintă categoria de artefacte cea mai frecvent desccoperită în siturile arheologice aparținând civilizațior antice și nu numai. Deși nu este confecționată dintr-un material valoros asemenea obiectelor de podoabă care conferă un anumit statut celor care le poartă, importanța ceramicii rezultă din faptul că oferă informații cu privire la bucătăria și gastronimia antică. Vasele ceramice confecționate în cadrul atelierelor de olărit constituie replici fidele ale formelor descoperite in siturile de epocă antică cercetate pe teritorul României, folosite pentru gătit, servit masa, consumat lichide sau la diferite procesiuni spirituale. Olarii vor ilustra toate etapele procesului tehnologic prin care lutul trece de la starea primară la produsul finit, conform metodelor și tehnicilor antice: Identificarea locului și extragerea argilei. Pentru confecționarea de vase ceramice olarii din antichitate aveau nevoie de lut de bună calitate, astfel că sursa era căutată de regulă în hinterlandul habitatelor umane. Extragerea lutului se realiza prin săparea unor gropi de diferite dimensiuni, în funcție de cantitatea dorită. Dovezi ale acestor acțiuni sunt urmele gropilor de scos lut, descoperite de arheologi în proximitatea așezărilor civile cercetate. Asemnea practici, documentate și de specialiștii Muzeului ASTRA, se mai folosesc și în prezent de către olari din diferite zone cu tradiții vechi în olărit: Săcel-Maramureș, Oboga-Olt, Marginea-Suceava etc. Astfel, lutul folosit la modelarea vaselor antice va fi procurat de la fața locului, din proximitatea cuptorului de ars oale, construit anul trecut, tot cu resursele oferite de Pădurea Dumbravă.

Pregătirea și formarea pastei pentru modelat. Pentru a fi modelat mai ușor, lutul era preparat sub form de pastă prin frământarea cu apă și alte materiale. În urma analizelor pe ceramică antică s-a constatat că meșterii olari adăugau în lut, în funcție de consistența sa, materiale precum: nisip, cenușă, pietricele mici, cuarț, mică sau cioburi pisate. Aceste tipuri de materiale poartă numele de degresanți, și au rolul de a deschide lutul în timpul uscării sau arderii, permițând vaporilor de apă să evapore fără a produce fisuri.

Modelarea pastei de lut. Pentru perioada istorică la care ne raportăm au fost documentate două tipuri de modelare a lutului: modelarea cu mâna și modelarea la roata olarului. Folosind cele două metode, olarii vor confecționa câteva tipuri de vase descoperite în așezările dacice de la Tilișca și Arpașu de Sus (jud. Sibiu), unele din ele fiind inspirate din lumea greco-romană și mediul celtic, fapt ce demonstrează legăturile cormerciale și schimburile culturale din antichitate. Uscarea și arderea vaselor de lut. După uscarea în locuri bine aerisite, dar ferite de razele soarelui, produsele din lut vor fi supuse procesului de ardere în instalații replicate după cele documentate în siturile arheologice: gropi și cuptoare de lut. Ca și tipuri de ardere, în cadrul atelierelor de până acum am evidențiat cele două modalități de ardere a ceramicii identiticate pentru perioada antichități: arderea reducătoare (fără oxigen) în urma căreia vasele capătă nuanțe de la gri spre negru și arderea oxidantă (cu oxigen) din care rezultă vase cu nunanțe de la galben spre roșu-cărămiziu.

Atelier de prelucrare a lemnului la strung

Lemnul a reprezentat pentru om materia primă esențială în toate epocile istorice, acesta fiind folosit la construirea adăposturilor și confecționarea diverselor obiecte casnice, unelte sau arme. Paradoxal, pentru cea de-a doua epocă a fierului, meșteșugul prelucrării lemnului cunoaște o dezvoltare impresionantă, tocmai datorită apogeului atins de metalurgie. Uneltele din fier au făcut ca meșterii lemnari să poată valorifica lemnul în toate domeniile vieții sociale: construcții, căi de comunicație, meșteșuguri, industria casnică, domeniul militar, economie etc. Deși este un material perisabil, a cărui urme au fost surprinse foarte rar prin cercetări arheologice, izvoarele istorice scrise și monumentele antice cu inscripții și reprezentări, completează imaginea prelucrării lemnului în antichitate. Astfel cunoaștem că barbarii foloseau lemnul la construcția locuințelor, confecționarea mobilierului, elementelor componente a uneltelor meșteșugărești, instrumentelor muzicale sau a veselei pentru gătit și servit hrana etc. Atelierul de lemărit la strung exemplifică modalitatea de prelucrare a lemnului cu ajutorul uneltelor de mână specifice epocii antice, dar și cu ajutorul unor instalații acționate de forța umană: strungul și scaunul de cuțitoit, cu ajutorul cărora se confecționează vase de lemn, cozi pentru uneltele agricole și meșteșugărești, ustensile casnice, instalații de țesut etc. Meșterul lemnar Damanais, va confecționa din lemn uscat de carpen, cîteva unelte dacice întrebuințate la exploatarea sării în suprafață (cazma, lopată, săpăligă, mai, pârghie și troacă), descoperite în anul 1938, pe teritoriul actual al județului Cluj, dar și replici de castroane și boluri descoperite la celți și germanici, din lemn de arin, plop sau cireș sălbatic. Esențele lemnoase foloiste provin de la arborii din Pădurea Dumbravă.

Atelier de prelucrare a lânii și pieilor de animale

Părul și pieile animalelor au fost întrebuințate de om, încă din cele mai vechi epoci istorice, la confecționarea îmbrăcămintei, încălțămintei, accesorilor vestimentare sau a unor elemnete componente a structurilor de habitat și diferitelor obiecte de uz casnic, gospodăresc sau militar. Asemeni lemnului, acest tip de materie primă, perisabilă, a făcut ca obiectele rezultate în urma prelucrării, să se păstreze foarte rar în siturile aheologice, doar în condiții de sol speciale, cu foarte multă umiditate sau mlaștini. În schimb uneltele și părți din instalații utilizate la prelucrarea părului și pieilor de animale, au fost descoperite în aproape toate siturile arheologice, antice și nu numai. Este cazul uneltelor din os și metal, folosite la decarnarea, argăsirea și coaserea pieilor ( cuțite/lame, străpungătoare, ace), a greutăților de lut folosite la războaiele de țesut verticale, a tăblițelor de os cu ajutorul cărora se țeseau brâie sau benzi decorative, sau a fusaiolelor de lut folosite la tors firul. Toate acestea urme de cultură materială coroborate cu reprezentări de pe monumente antice, informațiile provenite din surse scrise, dar și raportarea la sursele etnografice, întregesc și formează imaginea meșteșugului prelucrării părului și pieilor de animale în antichitate. În cadrul atelierelor de prelucrare a lânii va fi prezentat întreg procesul de obținere a firului de lână, precum și diverse tehnici de țesere folosite în antichitate la confecționarea vestimentației: împletirea cu acul de os (tehnica nalbiding) țesutul la gherghef (rigid heddle loom), țesut la războiul vertical cu greutăți și țesut cu tăblițe de os/lemn. Pentru ilustrarea procedeului de obținere a firului pentru țesut, se va folosi resursa locală, și anume lâna tunsă de la oile din muzeu, mai la începutul verii. După spălare, lâna trebuie uscată și scărmănată pentru realizarea caierului, din care cu ajutorul furcilor și fuselor de lemn cu fusaiole de lut, se toarce firul, într-o manieră foarte asemănatoare cu cea folosită de bunicile noastre, însă documentată încă din antichitate.

În perioada antică din pieile de animale s-a confecționat vestimentație și accesorii vestimentare, încălțăminte, sau elemente componente a armamentului antic. În acest sens, se vor exemplifica în cadrul atelierului de pielărie metodele antice de prelucrare a pieilor, de la modalități de conservare, la decarnare, folosind unelte specifice epocii și argăsire/tăbăcire, cu subtanțe de natura animală și vegetală (ou, organe de animal, tanini preparați din scoarța arborilor etc). Experimentele vor fi realizare pe piei conservate în sare, care provin de la mieii din turma muzeului. Totodată, meșterul pielar va face demonstrații de confecționare a diferitelor tipuri de încălțăminte purtate în antichitate de către populațiile barbare (opinici celtice și germanice), a unor elemente din garderoba romanilor, (geanta comachhio și opincile de tip carbatine), dar și de întrebuințare a pielii, prelucrată sau crudă, în domeniul militar (pentru scuturi și armuri).

Atelierele fac parte din Proiectul Animă ASTRA, cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu și susținut de CEC Bank