Transilvania Tattoo Expo, desfăşurată în weekend la Sibiu, reuneşte unii dintre cei mai mari tatuatori din lume, având ca temă „Ink & Iron”. Pasionaţii de tatuaje – numărul femeilor fiind în creştere – îşi transformă corpul într-o „pânză vie” pentru artişti şi dau frâu liber imaginaţiei, cu mai mult curaj şi credinţă în această artă.
Una dintre cele mai mari lucrări definitivate la Sibiu îi aparţine lui Costi Azoiţei, preşedintele Asociaţiei de Tattoo şi Piercing din România, printre cei mai cunoscuţi tatuatori români prin desenele sale de dimensiuni impresionante. Costi a realizat de data aceasta o imagine regăsită mai degrabă pe pereţii unei biserici – Arhanghelul Mihail care îl învinge pe diavol. Un tânăr din Suceava îşi tatuează arhanghelul pe tot spatele, ca să-l protejeze şi ca o dovadă de dragoste faţă de fratele său, pe care îl cheamă Mihai, relatează Agerpres.
„Eu m-am apucat de lucrarea aceasta anul trecut. Numai că eu sunt în Bucureşti, el este la Suceava, foarte greu ne-am întâlnit. Şase şedinţe. El este o persoană foarte credincioasă şi a dorit să şi-l facă pe Sfântul Mihail pe spate cu diavolul jos. Este un tatuaj reuşit, bun de pus la colecţie. Tatuajul este o artă, ceea ce mulţi contestă acest fapt, dar de fapt este o artă. Aici nu îţi permiţi greşeli. Noi, tatuatorii, facem şi picturi pe pânză şi acolo e altceva. Am o pânză acasă, pe care lucrez, cred că am şters-o de zece ori. Eu am lucrat foarte mult pe spate. La un moment dat, cred că eram singurul tatuator din România care aveam piese mari, gen spate întreg, picioare întregi, braţe”, a declarat, pentru AGERPRES, Costi Azoiţei.
Artistul explică de ce îşi face cineva un tatuaj pe spate, o zonă pe care nu o poate vedea. „Pentru că eşti un iubitor de artă la purtător. Şi pe spate poţi să desfăşori o pictură mult mai complexă. Tatuajul îl faci pentru tine şi ştii că îl ai acolo”, arată Azoiţei.
Suceveanul care şi l-a tatuat pe Arhanghelul Mihail a trebuit să suporte ore întregi durerea pentru ca acest desen să fie gata. Practic a fost nevoie de cinci şedinţe ca Arhanghelul Mihail să poată să-l învingă pe diavol şi în acest desen pe piele. „Pe fratele meu îl cheamă Mihai şi pentru că mi-am făcut toată familia – însemnând bunică, bunic, tată, mamă -, am zis să îl pun şi pe fratele meu cumva. Şi am eu o oarecare legătură altfel cu Arhanghelul. Mă tatuez de patru ani. Am vrut să mă tatuez mai de mult, nu am făcut-o şi m-am dus la Costi să îmi facă portretul bunicii mele”, spune Bodo, tânărul care îl va purta pe Arhanghel pe spate pentru tot restul vieţii. Întrebat dacă celor din familia sa le place să îşi vadă portretele tatuate pe pielea lui, Bodo a spus că singurul care nu este de acord este bunicul său, care nu înţelege această artă la cei 87 de ani ai săi.
Deja, tatuajul înseamnă tendinţe, stiluri, moduri de a colecţiona o altă artă, una care îţi schimbă total nu doar pielea, dar şi viaţa. Unii tineri caută noul şi ajung să îşi modifice vechile tatuaje cu altele care se suprapun.
Dacă o pictură de pe peretele unei biserici a fost făcută pe spatele unui sucevean, portretul unei fete pasionate de muzica punk a fost pictat pe gamba unui băiat. Tatuatorul Marius Barbu, zis şi Moshu, a realizat în nouă ore la Sibiu portretul acestei fete, şi-a pus şi semnătura pe piciorul unui tânăr care se declară „un colecţionar de tatuaje şi artă”. Acest tânăr mărturiseşte că nici el nu mai ştie câte desene are pe piele, dar pasiunea lui este atât de mare, încât a ajuns să lucreze într-un salon de tatuaje. „Acest tatuaj nu are nimic de a face cu benzile desenate, am vrut să facem un tatuaj new school. Este vorba de o punk-istă. Voiam ceva colorat şi aşa a ieşit. A durat nouă ore, doar cu o pauză. Mă tatuez de vreo opt ani şi mai serios, de cinci. Primul tatuaj era unul tribal şi acum nu mai există, este acoperit. Era pe spate şi mi-am făcut tot spatele şi nu se încadra cu modelul nou, a trebuit să-l acoperim. De ce mă tatuez? Colecţionez de la diverşi artişti. Îmi place arta în general”, spune Bodo.
Dacă ar fi să le dea un sfat celor care ezită să îşi facă un tatuaj, ar fi acesta: „să nu ezite, dar să se ducă doar cu o idee, nu cu un model, şi să lase artistul să îşi facă treaba”. Nici el nu ştia cum o să arate fata de pe gamba lui, dar a fost decis să o poarte cu el tot restul vieţii.
Românii care se tatuează nu arată într-un anume fel, nu mai sunt stigmatizaţi şi au profesii şi vârste diferite. „Acum câteva zile a venit un domn la costum, cu diplomatul. Am zis: vai, Dumnezeule, ce se întâmplă? Şi când colo, îl văd că se tatua. Nici nu deschisesem bine convenţia şi se tatua. Era la zece dimineaţa. Sau am avut oameni în vârstă, trecuţi de 70 de ani, care au venit să îşi facă tatuaje”, povesteşte Ovidiu Popârţan, organizatorul convenţiei de tatuaje de la Sibiu, cea mai veche din România. Popârţan este primul din România care a obţinut autorizaţie pentru a desfăşura acest gen de activitate.
La această ediţie de la Sibiu, numărul fetelor care s-au tatuat aproape l-a întrecut pe cel al băieţilor. Nu a fost o întâmplare, aceasta este o realitate: româncele au prins curaj şi se tatuează tot mai mult. „În ultimul timp, şi fetele au început să prindă mai mult curaj şi apelează la tatuaje mult mai mari, picioare întregi, braţe întregi. Vor să aibă un tatuaj mult mai elaborat”, mai spune Costi Azoiţei, cel care va organiza în toamnă convenţia de la Bucureşti.
Unul dintre scopurile celor doi organizatori este să educe publicul din România. Popârţan este unul dintre vechii tatuatori români, are corpul plin de tatuaje. Este convins că nu poţi fi credibil în faţa clientului, dacă nu ştii cum e să fii tatuat. „La ora actuală, tatuajul este foarte popular. (…) Tatuajul nu este o manoperă, este o atitudine, un stil de viaţă. În branşa asta, nu poţi să vinzi un produs dacă nu crezi în el, nu îl ai pe tine”, arată sibianul.
Cei care se tatuează trebuie să ştie că pe urmă nu mai pot face plajă şi trebuie să aibă mai mare grijă de pielea lor. Există şi recomandări pentru cei care merg prima dată să se tatueze. „Înainte de a te tatua, trebuie să te hidratezi, să te hrăneşti, să dormi liniştit, să fii odihnit când vii la şedinţele de tatuaj. Trebuie să ai grijă de tatuajul tău, să nu-l expui la soare, să îl îngrijeşti, să-l dai cu creme după ce s-a vindecat, să te hidratezi. Contează modul tău de viaţă foarte mult. Cu cât eşti tu mai sănătos, cu atât rezistă şi tatuajul mai bine”, subliniază Costi Azoiţei.
Tinerii ar trebui să se gândească foarte bine de ce se tatuează şi mai ales unde, recomandă artiştii. „Din păcate, în ultima vreme, tineretul a început să apeleze la tatuajele mai vizibile. Înainte, când ne-am apucat noi de tatuaje, încercam să le ascundem, să le facem în zone cât mai greu accesibile vizual. Acum, tineretul a prins tupeu: tatuaje pe gât, pe pumn. Ei nu au niciun tatuaj, dar au tatuaje pe pumn. Din punctul meu de vedere, ca un artist old school, faţa, gâtul, pumnul trebuie să rămână ultimele zone tatuate, pentru că nu se ştie niciodată ce vei întâmpina în viaţa ta, va trebui să îţi schimbi jobul”, mai afirmă Costi Azoiţei.
Persoanele alergice trebuie să ştie că există nuanţe interzise în unele ţări, pentru că pigmenţii provoacă alergii. „În mare parte, pigmenţii de culoare din tatuaj îi găseşti în acadeaua pe care o dai copilului. Deci, dacă este alergic la acadeaua respectivă, poate să fie şi la tatuaj. (…) Am observat foarte multe persoane care sunt vegane şi raw vegane şi cu imunitatea la pământ”, precizează Azoiţei. Ovidiu Popârţan completează: „Tatuajul este o decizie pe viaţă, asupra căreia nu mai poţi să revii. Pielea nu va mai fi la fel. Sunt joburi şi situaţii incompatibile cu tatuajul”.
