Aurelia Benson din Republica Moldova, angajată a Primăriei din comuna Şura Mare, a hotărât încă de la începutul războiului din Ucraina să se implice zilnic, după orele de serviciu, şi în weekenduri, în a ajuta refugiaţii cu tot ce-i stă în putere, relatează AGERPRES.
Am cunoscut-o pe Aurelia ca translator pentru o familie mixtă ruso-ucraineană de refugiaţi. A plâns cu aceştia, i-a luat în braţe, i-a încurajat, le-a adus zâmbetul pe faţă.
„Aurelia Benson este o persoană foarte caldă, foarte primitoare, care are o orientare spre oamenii aflaţi în suferinţă, care vin din zona de conflict, din Ucraina, care sunt refugiaţi. Nu doar că ajută la traduceri în limba ucraineană, în limba română sau în engleză, practic ajută efectiv la tot ce înseamnă starea refugiaţilor în România, pentru confortul lor, pentru liniştea lor, pentru siguranţa lor, ca să treacă mai uşor peste traumele psihice care le au familiile, adulţi cu copii, care au venit în România pentru siguranţă. Îţi mulţumesc, Aurelia, pentru sprijin şi pentru tot ce faci pentru refugiaţi!”, este mesajul lui Iulian Motoc, un întreprinzător sibian, care se numără printre cei care dau o mână de ajutor refugiaţilor ucraineni.
Iulian a ajutat încă din primele clipe familia Kovyrzina din Ucraina, care are doi copii. El i-a cerut Aureliei să ajute cu traducerea.
După o săptămână, am regăsit-o pe Aurelia la centrul Zacaria din Sibiu, cărând conserve, traducând, ajutând mame şi copii ucraineni, aducându-le alinare.
„În momentul în care am descoperit acest centru, mi-am zis că pot să ajut doar la sortat produse, dar m-am gândit şi la faptul că vor veni, cu toate că nu m-am aşteptat, chiar au venit oameni care aveau nevoie de ajutor şi nu vorbeau limba şi am fost de mare ajutor că sunt cetăţean care ştiu mai multe limbi. Eu sunt din Republica Moldova, trăiesc aici din anul 2009 şi vorbesc şi limba franceză, rusa şi limba română şi m-am oferit să ajut. Eu nu sunt translator, sunt urbanist şi lucrez la Primăria Şura Mare, dar, după serviciu, vin cu colega mea de birou de la Asistenţa Socială, care a aflat şi ea de cazurile acestea şi am zis să facem voluntariat şi am venit cu mare drag. Ştiu că este nevoie de noi. Nu ştiu dacă ajut mult, (…) aici m-am încărcat foarte mult de energie. A fost extraordinar de bine. (…) Au venit trei grupuri de oameni care ne-au povestit pe scurt povestea lor şi i-am ajutat să îşi aleagă ce le trebuie, alimente, să nu facem risipă, să aducă înapoi ce nu le trebuie. Ucrainenii ne-au întrebat cât costă produsele de aici, eu le-am spus că totul este gratis, să ia fără frică, pentru că este strâns pentru ei”, a declarat pentru AGERPRES Aurelia Benson.
Ea i-a îndemnat pe cei care pot să dea o mână de ajutor familiilor refugiate să o facă, pentru că, în aceste vremuri, e nevoie de solidaritate. „Sper din toată inima ca cei care nu au participat, nu au ajuns, nu au adus obiecte sau nu au ajutat încă să o facă. Este foarte bine că ne-am mobilizat şi că dăm dovadă de solidaritate. Nu ştiu dacă alte ţări vor face pentru noi (ce facem noi – n.r.), este important ca noi să o facem, pentru noi înşine”, a arătat aceasta.
Aurelia a ajuns să fie iubită de multe familii de refugiaţi, pentru care a devenit o adevărată prietenă. În faţa ei şi-au deschis sufletele, iar ea le-a alinat suferinţele. Pentru ei, ea este acea „femeie cu inimă uriaşă”, „un suflet plin de iubire”.
„Îi suntem foarte recunoscători Aureliei pentru ajutorul acordat! Vă mulţumim că faceţi parte din viaţa familiei noastre! Aurelia este o femeie cu o inimă uriaşă şi un suflet plin de iubire. În fiecare minut îi mulţumim lui Dumnezeu şi tuturor voluntarilor români care ne ajută să ne simţim ca acasă. Dragoste, sprijin, ajutor şi, uneori, doar comunicare inimă la inimă şi îmbrăţişări călduroase şi prietenoase – acest lucru este nepreţuit pentru noi acum”, a spus Elena Kovyrzina, care a fugit din calea războiului şi şi-a găsit liniştea la Sibiu.
