Analiștii politici sunt de părere că prezența alegătorilor români la urne în ziua de 11 decembrie se va menține, ca și la scrutinul legislativ precedent, la un procent de 40%-50%.
Barbu Mateescu explică faptul că alegerile parlamentare au loc, de obicei, „în noiembrie sau decembrie, dar nu destul de aproape de Crăciun pentru ca această sărbătoare să aibă impact”, iar Alfred Bulai opinează că 11 decembrie „nu este o dată chiar atât de periculoasă, potrivit Agerpres.
În opinia lui Cristian Pîrvulescu, scăderea mobilității românilor la vot, din 1990 încoace, s-a datorat organizării separate a alegerilor prezidențiale de cele parlamentare. „După 1990, când alegerile au fost simultan prezidențiale și legislative, iar prezența la scrutin a fost de 86%, mobilizarea la vot a intrat inevitabil într-o tendință de scădere, trecând la 76% în 1992 și 1996, pentru a scădea deja la 65% în 2000. În 2004 a fost de 58% pentru ca în 2008 să ajungă la 39%, iar în 2012 la 41%. Acest fapt s-a datorat, cel mai probabil, separării alegerilor parlamentare de cele prezidențiale. Cum condițiile nu s-au schimbat față de 2008 și 2012, prezența nu va fi cu mult mai mare”, spune analistul.
Bogdan Ficeac crede că fixarea procentului de prezență în jurul a 40-50% se datorează faptului că „în general, clasa politică a dezamăgit”. „Prezența, probabil, va fi sub sau apropiată de 50%, ca de obicei. Nu cred că va fi o miză foarte mare în aceste alegeri pentru că, în general, clasa politică a dezamăgit, iar cei care au apărut nou pe scena politică încă nu au convins”, afirmă Ficeac.
Alfred Bulai vede o posibilă explicație pentru acest procent de prezență în faptul că românii și-au pierdut interesul pentru alegerile parlamentare. El susține că electorii preferă, mai degrabă, să își exprime părerea prin vot când vine vorba de alegerea șefului statului sau de rezolvarea problemelor comunităților locale. „Prezența va fi în logica a 50%, undeva în marja normală pentru că miza este și nu este mare. Adică nu este la fel de mare ca la alegerile prezidențiale, unde de regulă este cel mai mare interes, dar nu este nici la nivelul localelor, unde iarăși există un interes mare pentru că este o implicare a tuturor la nivel local. Depinde, însă, de foarte multe lucruri care se vor întâmpla în această campanie, cât de spectaculoasă și incitantă este. Deocamdată, senzația mea este că nu se întâmplă ceva dramatic, semnificativ, încât să urnească o populație mare. Deci, va fi o prezență mai mică decât în 2014, dar în jurul a ceea ce este de obicei”, declară Alfred Bulai.
Barbu Mateescu nu exclude „probabilitatea de a se ajunge la cote semnificativ mai înalte” în privința prezenței românilor la urne, iar Marius Pieleanu spune că, deși în prezent participarea este cotată „undeva la 40%”, este posibil ca aceasta „să crească sau să scadă în funcție de cum vor evolua lucrurile în campania electorală”. „Dacă în campania electorală nu vor apărea ‘surprize de noiembrie’, prezența la urne va rămâne asemănătoare alegerilor legislative precedente”, susține și Cristian Pîrvulescu. Radu Magdin atrage atenția că miza clasei politice ar trebui să o reprezinte electorii indeciși, fiindcă „această majoritate tăcută poate avea capacitatea de a răsturna toate predicțiile sociologice, atunci când există o motivație destul de puternică”. „Dacă ar fi să urmăm trendul alegerilor locale, care au cumulat în jur de 50 de procente prezență la vot, putem spune că nu vom avea surprize majore în acest scrutin electoral. Cu toate acestea, miza pe termen mediu a clasei politice ar trebui să o reprezinte restul de 50 + de procente de electori care nu se prezintă la vot din diverse motive subiective: dezamăgire, apatie, lipsa reprezentativității, etc. (…) Trebuie să ținem cont de nivelul de încredere pe care partidele politice, ca organizații, îl au în ochii electoratului țintă — nu ne referim aici la electoratul dur, acei votanți foarte bine cristalizați, ci la oamenii cu drept de vot nehotărâți, fluizi decizional. Aceștia sunt dezamăgiți de clasa politică actuală și, probabil, vor sancționa anumiți candidați cu un vot negativ sau absentând de la urne în ziua cu pricina”, afirmă analistul.
Revenirea la votul pe liste în defavoarea sistemul uninominal reprezintă pentru Radu Magdin o întoarcere „la disciplina marilor partide și la o competiție a mașinilor de vot”, iar Barbu Mateescu susține că „brand-ul partidului va conta mai mult decât candidații”. „Votul pe listă presupune o acțiune de partid, adică programe, candidați, responsabilitate în desemnarea candidaților și în prezentarea programelor. Înseamnă mai puțini bani pentru că am observat că la votul uninominal au fost introduși pe liste și o mulțime de cetățeni care nu aveau prea multă tangență cu politica, ci mai mult cu afacerile și cu bănuții prin care finanțau campaniile”, declară Bogdan Ficeac. În opinia lui Alfred Bulai, revenirea la votul pe liste nu are impact electoral, ci doar conferă conducerii partidelor un mai mare control asupra listelor de candidați. „Și înainte exista un control pe nominalizare, dar în campanie este mai unitar acum deoarece interesul este pentru listă și nu la nivel de colegiu, unde, în mare măsură, trebuiau să răspundă cei nominalizați. Electorii votează în același mod, adică cu partide și, eventual, cu o persoană sau două de pe liste. De fapt, și la alegerile uninominale, o mare parte dintre candidați nu erau cunoscuți și s-a votat tot cu partidul”, amintește Bulai.
Și Marius Pieleanu spune că „se va vota mai degrabă politic”, dezavantajați fiind candidații independenți și partidele mici. „Dacă până acum șanse aveau și independenți sau persoane care ar fi candidat pe listele unor partide mici, dar care însemnau ceva pentru comunitatea locală, astăzi, când vorbim, vor fi favorizate în primul rând partidele mari, cu bazine electorale omogen distribuite la nivel național și cu o rețea electorală bine pusă la punct. Cei mai defavorizați, în mod evident, vor fi cei care candidează ca independenți sau partidele mici și fără structură electorală”, opinează Pieleanu.
Cristian Pîrvulescu subliniază că „modul de distribuție a mandatelor nu se schimbă” prin revenirea la votul pe liste. „De fapt, sistemul electoral a rămas constant proporțional. Au fost operate doar modificări de echilibru. Spre exemplu, în 1926 s-a introdus sistemul primei electorale, dar distribuția proporțională a mandatelor s-a respectat permanent. Alegerile din 2008 și 2012 s-au realizat într-un colegiu uninominal, însă repartizarea mandatelor se făcea proporțional, tot la nivel județean, și pentru resturi, la nivel național, așa cum s-a întâmplat întotdeauna cu sistemul reprezentării proporționale la noi. Ba mai mult, disproporționalitatea reprezentării — diferența dintre procentul de voturi obținute de un partid și cel al mandatelor — a fost mai mică în 2008 și 2012 decât înainte. În 2000, de exemplu, cu 37% din voturi PDSR a obținut 46% din mandate, iar PRM cu 21% din voturi a obținut 26% din mandate. Situația se va repeta, cel mai probabil, și la alegerile de anul acesta, unde pragul electoral de 5% nu va putea fi depășit de partidele ale căror organizații locale sunt mai puțin dezvoltate, iar voturile obținute de acestea vor fi redistribuite pentru partidele care vor depăși pragul. Aceste consecințe nu se datorează legii electorale, ci noii legi a partidelor”, susține analistul.
„Cu siguranță campania door-to-door va fi folosită în continuare. În comunitățile mari, de tip urban, campania online va avea un impact. În comunitățile rurale, campania online, ca și până acum, are un impact aproape spre zero. Probabil că lucrurile se vor tranșa, ca de obicei, în fața televizorului, în spațiile de audiență mari, la principalele canale de televiziune”, spune analistul.
