La Maratonul Internațional Sibiu, Ana-Maria Făgădar, vicepreședinta Asociației PAN, și alți 176 de alergători concurează pentru a extinde adăpostul de pisici și a reuși, astfel, să salveze cât mai multe vieți.
Pe străzile pe care trecem zi de zi își duc traiul chinuit mii de suflete nevinovate, aflate în căutarea unui Om iubitor și a unei căsuțe. Fiecare fărâmitură de mâncare pe care o găsesc este, pentru aceste suflete, o șansă în plus la supraviețuire și speranța că, într-o zi, se va ivi și Omul care să le dea șansa de a arăta câtă afecțiune și loialitate sunt capabile să ofere. Sunt câinii și pisicile nimănui, care, de cele mai multe ori, sfârșesc lovite de mașini, răpuse de boli, foame și sete, sau din cauza unor oameni rău-intenționați.
Din fericire există și Oameni adevărați, cărora le pasă de aceste suflete nevinovate, și care fac tot posibilul pentru a le ajuta și a le oferi o viață mai bună. Ana-Maria Făgădar și colegii ei din cadrul Asociației PAN sunt sunt astfel de oameni, cărora le pasă și se implică activ în salvarea sufletelor nevinovate de pe străzi.
Reporter: – Cu ce proiect participați la Maratonul Internațional Sibiu și câți alergători s-au înscris pentru cauza Asociației PAN?
Ana – Maria Făgădar: – Ne-am dorit foarte mult să facilităm, pe cât posibil, șederea pisicilor în adăpostul nostru. Așa ne-am hotărât să participăm la Maratonul Internațional Sibiu cu proiectul „O nouă șansă pentru animalele abandonate” prin care, cu suma rezultată să reușim achiziționarea a două complexuri de cuști cu ajutorul cărora să optimizăm spațiul destinat carantinei, fără a exista posibilitatea transferului de microbi și viruși între pisicile bolnave, două pompe de perfuzare prin care să ușurăm un proces destul de incomod pentru animăluțe și două incubatoare pentru puiuții sugari prin care să le creștem șansele de viață. Până la acest moment s-au înscris cauzei noastre un număr de 177 de alergători, dintre care 10 sunt colegii noștri din cadrul asociației. Ne bucurăm foarte mult și ne-a surprins enorm inițiativa comunității de a răspunde într-un număr atât de mare scopului și cauzei noastre.
R.: – De când există Asociația PAN în Sibiu și cum a început totul?
A.- M. F.: – Asociația PAN a fost înființată în anul 2013 la inițiativa unor doamne din județul Sibiu, care au reușit să pună bazele a ceea ce cunoaștem astăzi referitor la activitatea noastră. Inițial, s-a început destul de timid, fără prea multe fonduri și un adăpost constituit de la zero. S-a dorit în principal preluarea câinilor și pisicilor fără stăpân și a puilor abandonați, și încercarea de a-i da spre adopție unor persoane responsabile. Scopul avut atunci s-a păstrat până în ziua de astăzi, urmărim același țel.
R.: – Cine sunt oamenii din spatele Asociației, câți sunt ei de fapt, câți voluntari, câți angajați?
A.- M. F.: – Asociația PAN nu ar putea funcționa fără voluntarii minunați care ne ajută la fiecare pas și care își rup din timpul lor personal pentru a îngriji animăluțele pe care le avem în adăpost. Avem în prezent un număr de 19 voluntari care se ocupă exclusiv de activitatea în adăpost și de transportul animalelor la veterinar în cazurile grave, iar 6 dintre aceștia și de partea administrativă și operațională a asociației.
R.: – Adăpostul pentru pisici, ce capacitate are, câte animaluțe aveți în adăpost la ora atuală, câte în foster?
A.- M. F.: – Asociația a crescut foarte greu de-a lungul timpului, confruntându-ne acum un an de zile cu mari probleme de ordin birocratic, neavând acces la contul bancar și descurcându-ne exclusiv din donații fizice. După ce am rezolvat aceste probleme am reusit să ne extindem, instituind un adăpost de pisici în oraș, care, din decembrie se dezvoltă constant. În prezent, adăpostul de pisici este divizat în două secțiuni: carantină (locul în care adăpostim pisicile bolnave sau abia preluate, cărora nu li s-au efectuat teste pentru stabilirea stării de sănătate) și camera pisicilor sănătoase (care au trecut de testele rapide efectuate sau care în urma tratamentului primit s-au însănătoșit). Ținând cont de creșterea alarmantă a cazurilor de abandon în rândurile pisicilor, dar și a înmulțirii acestora pe fondul imposibilității de a fi castrate, s-a luat decizia de a extinde adăpostul. În acest fel, în prezent adăpostul are o capacitate de 40-45 de locuri, 10 pentru carantină și 35 pentru pisicile sănătoase. Momentan adăpostim un număr de 28 de pisici.
R.: – Și adăpostul pentru câini?
A.- M. F.: – Din păcate, adăpostul pentru câini nu va mai exista în curând, deoarece suntem nevoiți să eliberăm locul pe care l-am avut până acum. Sperăm ca pe viitor să creștem îndeajuns de mult încât să avem terenul nostru sau cel puțin un teren care să ne fie dat în folosință, pentru a putea prelua și cățeii fără stăpân.
R.: – Sibienii adoptă animățuțe abandonate? Care este procentul de adopții în cazul Asociației PAN?
A.-M. F.: – În general, mentalitatea românească este caracterizată prin reticență și imparțialitate. Nu putem spune că un procentaj mare de adopții reușite se datorează implicării comunității noastre, însă ne bucurăm că până la final animăluțele noastre își găsesc liniștea în cămine calduroase și iubitoare din Germania și Anglia, unde situația stă cu totul altfel. Au fost situații, în special la adopțiile de câini la noi în țară, când adoptatorul inițial a renunțat la animaluț din diferite motive superficiale. Nu cred că suntem destul de pregătiți încât să ne asumăm responsabilitatea adoptării animalelor din adăposturi, chiar dacă acestea oferă înzecit mai multă iubire decât rasele pure.
R.: – Anul trecut de exemplu, câte animăluțe ați reușit să salvați, să sterilizați, și câte să dați spre adopție?
A.- M. F.: – Anul 2021 a fost unul destul de bun, reușind salvarea unui număr de aproximativ 200 de animale, atât câini, cât și pisici, un procent de 95% dintre acestea fiind și adoptate. De asemenea, tot în anul 2021 am reușit sterilizarea unui număr de 147 de animale, în principal pisici.
R.: – Cum arată o zi din obișnuită din viața unui voluntar al Asociației PAN?
A.- M. F.: – Odată ajuns în adăpost, voluntarul se ocupă, în primul rând, de curățenia cuștilor. În spațiul destinat carantinei, pentru fiecare cușcă în parte se folosește un set diferit de mănuși pentru a nu fi trasmiși posibilii viruși și bacterii de la o pisică la alta, iar totul se dezinfectează pentru a nu oferi microbilor șansa de a se înmulți. Odată finalizată acestă activitate, voluntarul trece la hrănirea pisicii și la schimbarea apei din bol cu apa proaspătă. Cu toate aceste activități încheiate, voluntarul nostru mai are un singur lucru de făcut: să se joace cu animăluțele pe care tocmai le-a îngrijit.
R.: – Întâlniți zilnic multe animăluțe rănite, care au nevoie de ajutor. A existat vreun caz care v-a impresionat în mod deosebit.
A.- M. F.: – Un caz care ne-a impresionat în mod special a fost situația domnului din Zlagna. După ce soția a încetat din viață, domnul în cauză nu mai avea puterea fizică și financiară de a se ocupa de animăluțele pe care le avea în grijă, astfel că avea nevoie imediată de ajutor. Am preluat la acel moment un număr de 9 pisici, dintre care 4 erau pui și o cățelușă. Nu puteam trece cu vederea greutățile cu care se confrunta stăpânul animalelor astfel că ne-am mobilizat spre a-i ușura și a-i lumina pe cât posibil următoarea perioadă. Am achiziționat, cu ajutorul donațiilor, diverse articole necesare, mâncare, hrană pentru animale și multe altele de care sperăm că s-a bucurat. Ne-a impresionat pozitivitatea dânsului și iubirea lui față de necuvântătoare, dar și faptul că puținul pe care îl avea, l-ar fi împărțit fără nicio urmă de regret cu ceilalți.
R.: – Care sunt cele mai mari lipsuri/probleme cu care vă confruntați în activitatea de zi cu zi?
A. – M. F.: – Lipsurile depind de punctul de vedere pe care dorim să îl abordăm. La nivel de comunitate, ne confruntăm cu o mare lipsă de responsabilitate, cu dezinformare și cu lipsa de educație a oamenilor cu privire la deținerea unui animal, la scopul nobil pe care acesta în are în viața noastră de fapt, dar și la importanța pe care sterilizarea o are în reducerea ratei de abandon.
Din punct de vedere logistic, asociația noastră se confruntă cu lipsa voluntarilor. Din păcate, nu avem îndeajuns personal, fiind nevoie să acoperim un număr foarte mare de zile cu un număr foarte mic de voluntari.
R.: – Care sunt planurile de viitor ale Asociației?
A. – M.F.: – Cum asociația noastră evoluează constant, dorim să ne creștem capacitatea de preluare, în special pe parte de pisici. Însă, cu timpul, am dori să constituim și un adăpost de câini, fiind foarte multe cazuri de abandon în cazul lor. Încercăm pe cât posibil să ne creem un loc al nostru, în care orice animal din județ și nu numai, să aibă o șansă la o viață fără grija zilei de mâine, fără abuzuri la adresa lor, alături de familii care să-i iubească așa cum merită.
R.: – Cum vă pot contacta sibienii care vor să ajute animăluțele abandonate, sau care au o urgență cu astfel de animăluțe?
A. – M.F.: – Toți cei care au intrat în contact cu animăluțe abandonate ne pot semnala problemele printr-un mesaj pe pagina noastră de Facebook.
