Beni Pelger a îmbrăcat sâmbătă, 12 aprilie 2003, pentru ultima dată tricoul lui CSU Sibiu într-un meci oficial. Cu biletele în buzunar pentru emigrarea în Canada, fostul căpitan al „vulturilor“ a fost în teren cu Dinamo București, fiind purtat la final pe brațe de sute de fani. Înfrângerea în fața viitoarei campioane nici n-a contat. „Întreaga sală a stat minute în șir în picioare să-l aplaude și să-i scandeze numele. Galeria a intrat pe teren și l-a purtat pe brațe pe cel mai adulat jucător al ultimilor ani.“
foto arhivă: Mesagerul de Sibiu
Iată articolul publicat de colegii noștri în ediția de luni, 14 aprilie 2003, în care au surprins atmosfera din Sala Transilvania: „După 17 ani petrecuți la CSU Sibiu, Beni Pelger s-a retras. Sâmbătă, contra lui Dinamo, „Super – Beni“ a îmbrăcat pentru ultima dată tricoul formației sibiene. De acum, numărul 10 nu va mai avea aceeași strălucire. Indiferent cine va prelua tricoul acestui „Magic Jordan al Sibiului“, misiunea va fi foarte grea. Va trebui să ducă mai departe tradiția simbolului baschetului sibian. Practic, s-a întors ultima filă din frumoasa aventură sibiană, soldată, în ultimii 13 ani, cu două titluri de campioană. De fiecare dată, cu Beni pe teren.
foto arhivă: Mesagerul de Sibiu
Accidentat, Beni n-ar fi trebuit să joace în meciul de adio, cu Dinamo, decât câteva minute. Pentru a nu risca o operație cu doar câteva zile înainte de plecarea spre Canada. N-a fost posibil. Ca de fiecare dată, s-a dovedit a fi un adevărat luptător. A intrat pe teren de câte ori echipa a avut nevoie și a avut un rol hotărâtor în menținerea echilibrului. Chiar dacă sibienii au pierdut, măcar au murit frumos. Fără să se predea nici în ultima secundă. „Așa am simțit nevoia. Trebuia să intru și să-mi ajut coechipierii“, mărturisea, la final, vedeta sibienilor.
Festivitate emoționantă
Drama insuccesului a fost uitată imediat după meci. Toată lumea era ațintită cu ochii pe ultimul simbol al baschetului sibian. Ultimul mohican rămas la Sibiu pentru a apăra culorile clubului care l-a crescut. A fost ceva de vis, cum doar la americani se poate vedea. Întreaga sală a stat, minute în șir, în picioare să-l aplaude și să-i scandeze numele. Galeria a intrat pe teren și l-a purtat pe brațe pe cel mai adulat jucător al ultimilor ani. A fost ultimul semn de recunoștință al publicului sibian pentru „marele Beni“, cel care ne-a adus de atîtea ori bucurie în suflet.
Vechii camarazi nu se uită
foto arhivă: Mesagerul de Sibiu
Emoția a atins cele mai înalte cote în momentul în care în sală au apărut și cei doi buni prieteni ai lui Beni, Cornel Alecu și Elemer Tordai. Trioul care, alături de Claudiu Muntean, Marcel Lăpădat și alții, cucerea, în urmă cu 7 ani, ultimul titlu de campioni pentru Sibiu. „E ceva de vis. Vă iubesc pe toți și-mi pare rău că trebuie să mă despart de voi. Nu vă voi uita niciodată!“, au fost ultimele cuvinte adresate de „super-Beni“ sutelor de spectatori rămași în sală.
foto arhivă: Mesagerul de Sibiu
foto arhivă: Mesagerul de Sibiu
foto arhivă: Mesagerul de Sibiu
Emoția jucătorilor
Pentru marea majoritate a noi generații, Beni Pelger a reprezentat un adevărat idol. La final, cel mai emoționat era Alex Kovacs. „Am crescut practic sub aripa lui. Pentru mine a fost și va rămâne un simbol. A făcut enorm de mult pentru mine. Sper ca Dumnezeu să-i dea sănătate și multă baftă acolo unde merge. Îmi pare rău că ne despărțim, dar asta e viața“, mărturisea, emoționat, Alex Kovacs.
foto arhivă: Mesagerul de Sibiu
În semn de recunoștință, la final, Beni a primit o sumedenie de cadouri. Din partea formației a primit o șampanie deosebită, în timp ce de la fostele eleve de la CSȘ Sibiu a primit un imens buchet de trandafiri. Toată lumea avea lacrimi în ochi.
Banner imens
Așa cum a promis săptămâna trecută, galeria sibiană i-a pregătit cîteva surprize jucătorului. Cea mai importantă a fost un banner imens pe care scria „Beni“. Pe tot parcursul întâlnirii, galeria i-a scandat numele și l-a aclamat. Nici junioarele de la CSȘ pregătite de Pelger n-au fost mai prejos. Și-au inscripționat, cu carioca, pe tricou: «Beni, te iubim»“. (articol de Cristi FLOREA)
