Relaţia dintre România şi Franţa este una aproape fraternă, care are mult potenţial pentru viitor, a declarat ambasadoarea Franţei la Bucureşti, Michele Ramis.
„Relaţia România – Franţa este excepţională, pentru că avem legături istorice, culturale foarte profunde. Trebuie să spun că este aproape o relaţie fraternă. Vrem să o dezvoltăm, deoarece credem că există potenţial”, afirmă ea.
Despre recepţia de 14 iulie, spune că anul acesta va fi un eveniment sobru. „Nu este un an al veseliei, este un an în care ne reculegem, ne apropiem unii de alţii, pentru a construi un viitor mai puţin tragic”, susţine diplomatul.
Ramis mai vorbeşte, într-un interviu acordat AGERPRES, despre susţinerea pe care ţara sa o acordă aderării României la Spaţiul Schengen, despre noul plan de redresare economică a UE, demarat de Franţa şi Germania, dar şi despre dezbaterea privind rolul NATO, în viitor.
Doamnă ambasador, avem acest dialog înainte de 14 iulie, sărbătoarea francezilor din lumea întreagă. Cum a trăit comunitatea franceză din România criza sanitară, mai ales în momentul stării de urgenţă?
Michele Ramis: Înainte de toate, vreau să vă mărturisesc că sunt foarte fericită să vorbesc cu AGERPRES anul acesta, înaintea Zilei Naţionale. E o plăcere să împărtăşesc acest lucru cu dumneavoastră şi cu cititorii şi telespectatorii dumneavoastră. Vă mulţumesc pentru oportunitate. Comunitatea franceză din România a fost asemenea tuturor comunităţilor franceze din lume, surprinsă puţin de modul brusc în care a venit criza, dar trebuie să spun că în general au fost oameni responsabili, rezonabili, care s-au conformat regulilor sanitare în vigoare şi nu am avut situaţii critice, cum a fost în alte ţări, cu mulţi turişti blocaţi – în America Latină, în Asia.
Am avut câteva cazuri de gestionat de persoane care trebuiau să se întoarcă din motive legate de familie. Am găsit mereu soluţii, Consulatul a fost bine mobilizat. Am avut studenţi care trebuiau să revină în Franţa pentru examene. Am găsit soluţii. Ce vreau să transmit este că, la începutul crizei, situaţia sanitară din România era foarte bună. Anume, România a reuşit să ţină în frâu evoluţia epidemiei, cel puţin în primă fază. Francezii poate se simţeau mai în siguranţă aici, deoarece Franţa a fost destul de lovită de primul val (al epidemiei – n.r.). Cred că asta a creat un sentiment de calm, de serenitate de care ei au dat dovadă. Apoi, au fost foarte responsabili, s-au adaptat. Avem firme aici, care s-au adaptat la criză. În mod real, este vorba de o comunitate responsabilă, care a cooperat.
Preşedintele Macron a vorbit de mai multe ori, inclusiv la Bucureşti, de nevoia ca Spaţiul Schengen să fie regândit. În contextul crizei sanitare, sunt mulţi oficiali care afirmă că Spaţiul Schengen trebuie să fie regândit, în special când vine vorba de România, Bulgaria…
Michele Ramis: Chestiunea legată de Schengen este foarte importantă aici. Cunoaştem aspiraţiile României de a intra în acest spaţiu şi susţinem aceste aspiraţii. Problema este că Spaţiul Schengen a fost bulversat din două motive – criza migranţilor, în 2016, 2017, 2018, iar acum de criza COVID, ce a dus la închiderea frontierelor. Comisia Europeană va prezenta la finalul lunii iulie un pachet pe temele azil-migraţie, dar trebuie să vedem problema Schengen în ansamblul discuţiilor privind circulaţia persoanelor, privind frontierele. Nu mai putem izola acest subiect. Frontierele au fost închise aproape trei luni în Uniunea Europeană. Suntem într-o situaţie precum cea anterioară şi este nevoie ca această chestiune legată de Schengen să fie abordată, în cadrul global, legat de azil, migraţie. Sper că aceste probleme vor fi rezolvate. Sper sincer, pentru că toţi ne dorim libertate de mişcare individuală, chiar şi când e vorba de trecerea frontierelor pentru camioane. Schengen trebuie regândit la modul global, inclusiv tema de azil-migraţie.
Germania a preluat recent preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, iar unul din lucrurile cele mai importante subliniate de Germania este crearea unei legături între fondurile europene şi statul de drept. Franţa va susţine această abordare?
Michele Ramis: Este un subiect de interes pentru noi, foarte important. Noi credem că Uniunea Europeană nu e doar o piaţă unică, este o comunitate de valori, de principii democratice şi că, pentru ca Uniunea Europeană să funcţioneze bine, cetăţenii trebuie să creadă cu adevărat că banii lor din impozite sunt folosiţi corect. Este adevărat că noi suntem de părere că accesul la fonduri structurale, la subvenţii în general trebuie să fie acordat în contextul respectării statului de drept. Uniunea Europeană nu poate funcţiona fără statul de drept, care este unul din pilonii săi. Şi din cauza aceasta, în cadrul negocierii bugetului european, asemenea Germaniei, acordăm importanţă temei statului de drept, condiţionalităţii responsabile, echilibrate, dar ne gândim că nu putem da la o parte acest subiect, deoarece este o temă legată de fundamentul Uniunii Europene.
Şi care ar fi mesajul Franţei pentru ţările care nu cred foarte mult în această legătură finanţare UE – state de drept, state care încă mai au dubii?
Michele Ramis: Uitaţi, am mai spus asta – statul de drept nu este negociabil în Uniunea Europeană. Este cimentul, ceea ce creează adeziunea cetăţenilor la sistem. Noi o să facem aceste negocieri pe paza propunerilor Comisiei şi cred că, în final, consensul va merge în direcţia aceasta, pentru că ştim că statul de drept este un principiu care nu este negociabil.
Cancelarul german Angela Merkel a avut o intervenţie recent în Parlamentul European şi a vorbit mult despre nevoia unui plan de redresare pentru Uniunea Europeană, despre nevoia ca toate ţările implicate să fie de acord. Care e opinia Franţei aici şi unde vedeţi cele mai mari obstacole?
Michele Ramis: Ştiţi că Germania şi Franţa au propus un plan de redresare pe 18 mai. Este istoric faptul că două ţări s-au unit pentru a propune un proiect. Mai este istorică şi anvergura. Propunerea noastră iniţială pornea de la 500 de miliarde de euro. De asemenea, paradigma propune împrumuturi, ce vor fi împărţite sub formă de subvenţii, către diverse state, în funcţie de nevoi. Este o noutate, iar acest plan este unul istoric. Suntem fericiţi că acest plan a inspirat Comisia Europeană, care, în propunerile sale din 27 mai, a cuprins un plan de redresare, alături de bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027. Comisia a mers mai departe şi a adăugat la cele 500 de miliarde, încă 250 de miliarde. Din punctul nostru de vedere, Uniunea Europeană ar fi putut să iasă divizată sau dezintegrată din criză. Existau toate cauzele pentru o asemenea diviziune – diferenţa de viziuni, închiderea frontierelor, abordările diferite asupra epidemiei. Din contră, am văzut un efect de coeziune.
Propunerile de care v-am spus au fost deja amintite în iunie, la Consiliul de Afaceri Externe. Încă nu există un acord, dar e o dinamică ce poate fi simţită. Noi sperăm că acest plan de redresare, alături de buget, vor fi adoptate rapid. Un Consiliu European este programat pe 17 şi 18 iulie. Trebuie ca bugetul să fie adoptat rapid. Suntem deja în întârziere. Va trebuie să fie în vigoare în ianuarie 2021. Pentru ca toate ajutoarele şi toate finanţările să fie eficiente, trebuie ca bugetul să fie adoptat rapid. Facem apel la toate statele să dea dovadă de deschidere pentru a răspunde acestei urgenţe, trebuie să ne punem de acord, dacă este posibil până la finalul lunii iulie, pe noul buget al Uniunii Europene, pe planul de redresare. Pentru că planul de relansare al fiecărui stat depinde de asta. Odată ce finanţarea la nivelul UE va fi adoptată, statele membre pot să îşi pună în aplicare propriile planuri de redresare. Este cu adevărat urgent.
Aş vrea să adaug că acest plan este fundamentat pe două principii – solidaritatea, deoarece, în faţa unei crize de orice fel, trebuie să vii în ajutor către cel mai lovit şi apoi, interdependenţa. Trebuie să fim realişti. O ţară nu poate să iasă singură din această situaţie. Niciun stat nu poate avea un plan de redresare autonom. Toţi depindem unii de alţii – exporturi, importuri, economiile celorlalţi. Deci este nevoie de un plan global care să pună Europa pe picioare şi care să relanseze economiile noastre atât de lovite de criză.
Dar care este mesajul pentru ţările care sunt puţin în urmă în privinţa dezvoltării economice şi care au încă nevoie de fonduri de coeziune pentru a ajunge la nivelul celorlalte?
Michele Ramis: Vorbim de două lucruri – de ajutorul post-criză, iar apoi există fondurile structurale tradiţionale, care vor rămâne, fondurile de coeziune trebuie să fie păstrate. Suntem de acord cu România că este nevoie de aceste fonduri. Sunt două lucruri: este bugetul, ajutorul special legat de criză şi suntem conştienţi că pentru a recupera, în domeniul economic, convergenţa are nevoie de fonduri structurale. România a beneficiat de ele, România a făcut un salt enorm de la intrarea sa în Uniunea Europeană. Sperăm că îşi va atinge obiectivele şi este nevoie de o aducere la acelaşi nivel a economiilor statelor membre.
Preşedintele Emmanuel Macron a transmis din nou mesajul său privind NATO – acela că Organizaţia este în „moarte cerebrală” după ce, pe 10 iunie, a avut loc un incident între nave franceze şi turce, în Marea Mediterană. În acel context, a vorbit despre „puteri care nu cooperează” din cadrul NATO. Care e viitorul acestei abordări?
Michele Ramis: Preşedintele Macron a apreciat activitatea NATO. Nu a fost o critică a NATO, nu a spus că NATO este inutilă, ci dimpotrivă. Ideea a fost să demonstreze că NATO, pentru a funcţiona bine, trebuie să fie în acelaşi timp o alianţă militară, cu o structură militară care să funcţioneze bine, dar şi o alianţă politică. Am semnalat cu tristeţe anul trecut faptul că au existat acţiuni unilaterale ale Turciei în ceea ce priveşte Siria. Lipsa acţiunii concertate a aliaţilor a fost ce a arătat preşedintele, aici trebuie făcute eforturi mai multe. Din această cauză, NATO a demarat, anul trecut, o evaluare strategică care ar trebui să ducă la o reflecţie asupra misiunii sale şi a modului său de funcţionare. Asta a fost înaintea crizei.
Un nou exemplu de lipsă de reacţie la unison avem în cazul situaţiei din largul apelor Libiei. E vorba de un incident foarte grav, o fregată franceză a fost ţintită de radarele turceşti. Acolo, noi estimăm că politica NATO, anume embargoul privind armele în ceea ce priveşte Libia nu a fost respectat. Din această cauză, Franţa s-a retras din operaţiunea Sea Guardian care are ca obiect supervizarea traficului, exact pentru a arăta că aliaţii trebuie să acţioneze în aceeaşi direcţie şi că trebuie să fie o coeziune politică. Evaluarea strategică va apărea, criza a întârziat acest fapt. Dar vorbim de un lucru clar. NATO este indispensabilă, funcţionează foarte bine pe plan militar, dar avem nevoie de mai multă coeziune politică pentru a evita situaţii precum cea menţionată, care aduce daune unui aliat.
Dar poziţionarea aceasta a Franţei poate marca începutul unei adevărate dezbateri privind rolul NATO? Pentru că Turcia are un cuvânt greu de spus în Orientul Mijlociu şi un cuvânt serios în chestiunea migranţilor.
Michele Ramis: Bineînţeles. Dezbaterea este deschisă. Turcia este un membru foarte important al NATO. Trebuie să avem un dialog despre criză. Criza sanitară nu a diminuat riscurile de securitate deci trebuie să existe dezbateri, în sânul Alianţei, despre activitatea NATO, diferite operaţiuni şi că deciziile NATO trebuie respectate de membrii Alianţei.
Când vorbiţi de relaţia bilaterală România-Franţa, există domenii în care este nevoie de efort mai mult? Există domenii în care lucrurile funcţionează foarte bine? Mă gândesc acum la Sezonul Cultural.
Michele Ramis: Relaţia România – Franţa este excepţională, pentru că avem legături istorice, culturale foarte profunde. Trebuie să spun că este aproape o relaţie fraternă. Vrem să o dezvoltăm, deoarece credem că există potenţial. Cum aţi menţionat, anul trecut am organizat un Sezon Cultural, dar care, de fapt, a fost mai mult decât atât. A fost un sezon cu aspecte legate de economie, de societate iar obiectivul său nu era doar organizarea de evenimente culturale, ci de a schimba percepţia fiecărei ţări, fiecărei naţiuni, despre cealaltă, de a găsi domenii noi de cooperare, de a depăşi clişee, dar şi moduri de cooperare, poate, puţin învechite, care aveau nevoie de un suflu nou. Sezonul s-a încheiat acum un an, pe 14 iulie 2019, iar noi ne-am dorit ca acest sezon să fie doar un moment punctual ci să existe şi evenimente în prelungirea sa, acest sezon să producă efecte.
Din păcate, a venit criza noului coronavirus şi a încetinit lucrurile, dar noi avem multe proiecte alături de România şi aş vrea să fiu martoră la altul – o relansare culturală, dar şi economică, anume promovarea economiei culturii. Noi le spunem industriile culturale şi creative, anume toate activităţile culturale generatoare de venit – cinematografia, muzica, literatura, jocurile video, teatrul, spectacolele – tot ceea ce generează venituri. Este vorba de o industrie foarte fragilă. Era deja fragilă înaintea crizei, deoarece nu există neapărat rentabilitatea unui produs cultural dar, după criză, ştim câţi artişti, mai ales artişti de spectacol, au fost afectaţi.
Au fost anulate concerte, spectacolele nu au fost reluate, festivalurile anulate. A fost o profesie marginalizată şi credem că România este de asemenea interesată să existe soluţii pentru relansarea acestei industrii, pentru a reporni şi pentru a fi un factor de redresare economică. Ştim că industriile culturale şi creative sunt surse de atractivitate, pot promova turismul, festivalurile atrag turişti. Vedem asta la Festivalul Enescu, la Festivalul de la Sibiu, dacă vorbim de teatru. Deci cultura, pentru noi, este un mijloc de redresare economică. Sunteţi o naţiune profund culturală, aveţi arta în sânge, sunt sigură că avem multe lucruri de făcut împreună. Există şi aspecte economice, avem 3.000 de întreprinderi cu capital francez, avem proiecte strategice, fie că vorbim de energia nucleară sau Apărarea, avem şi proiecte în domeniul Sănătăţii. Deci putem merge şi mai departe în Parteneriatul Strategic şi sperăm că, după această criză, care a încetinit lucrurile, vom putea, în sfârşit, să dăm viaţă tuturor proiectelor noastre comune.
Deputaţii francezi au votat, joi, proiectul de redresare pentru Franţa. Acest exerciţiu de politică internă poate pregăti Franţa să negocieze mai bine, la nivelul UE, în ceea ce priveşte bugetul de redresare?
Michele Ramis: Nu e acelaşi lucru deoarece partenerii sunt mult mai mulţi. Fiecare stat are propriul electorat, opinia sa, voinţa parlamentară. E mai complex. Oricum, noi avem o experienţă privind aceste negocieri pe buget european pe şapte ani. Sunt fericită că Franţa are un plan de relansare ambiţios, un plan care prevede măsuri generale şi măsuri sectoriale. Doar câteva cuvinte pe acest subiect: am alocat 20% aproape din PIB pentru ajutor direct şi indirect, pentru redresare. A fost o susţinere puternică a economiei, în perioada vârfului crizei iar acum avem planul de redresare. Sperăm că, la nivel european, vom putea contura măsuri ambiţioase. Vorbim de supravieţuirea Europei, de economiile noastre, de cetăţenii noştri, dar sunt optimistă, deoarece sunt de părere că, în contextul acestei crize, există oportunităţi – de a face salturi calitative, să ne îndreptăm spre o mişcare ecologică, spre digitalizare. Poate că această criză ne va obliga să regândim modul de finanţare din resurse proprii, care să nu fie bazat doar pe contribuţiile statelor membre. Cred că în această criză există şi oportunitatea de a deveni mai buni, mai rapizi, să depăşim anumite obstacole care ne-au oprit până acum.
Sunt mulţi oficiali care vorbesc despre lecţii învăţate de ţări, de Uniunea Europeană, în urma acestei crize sanitare. Care puteţi spune că este, în acest moment, lecţia învăţată de Franţa?
Michele Ramis: Sunt multe lecţii. Înainte de toate, în domeniul Sănătăţii, Europa nu are competenţe. La început, a fost un fel de dezorganizare în reacţie şi am văzut bine lacunele. Trebuie să construim o Europă a Sănătăţii, care să abordeze chestiunile de aprovizionare cu echipamente, îmbunătăţirea condiţiilor în spitale, infrastructură, stocuri. Aceasta poate ar fi prima lecţie – organizare şi autonomie în domeniul sanitar, să nu depindem de ţări îndepărtate pentru medicamente de bază, să fim mai independenţi. De asemenea, cred că o lecţie dată de criză este să creştem autonomia noastră, suveranitatea noastră, în multiple domenii – sănătatea, dar şi industria, securitatea. Franţa pledează pentru o Europă mai autonomă în plan strategic, care să aibă echipamente create în Europa. Cred cu adevărat că lecţia este să fim mai autonomi, mai solidari, pentru că nu trebuie să depindem de alţii. Europa are destulă bogăţie, varietate, în cele 27 de state membre ale sale pentru a-şi putea asigura autonomia, securitatea, sănătatea. Cred că lecţia este „Să ne organizăm mai bine şi să dobândim competenţe şi resurse independente”. Nu e nevoie să aducem echipamente din celălalt capăt al lumii şi putem. Trebuie doar să ne dăm seama de asta.
Cred că mondializarea va fi tot mai mare şi sper că va fi o mondializare mai responsabilă, cu relocalizări. Aş vrea să mai adaug ceva, pe această temă, a lecţiilor învăţate: cred cu adevărat că în toate momentele de criză există oportunităţi. Suntem confruntaţi cu o criză majoră – o criză economică cum nu am mai văzut secolul acesta, din păcate, o criză umană cu atât de multe victime – o jumătate de milion de decese în lumea întreagă. Cred că fiecare criză generează oportunităţi şi m-aş referi la o ideogramă chinezească. În chineză, cuvântul „criză” este compus din două ideograme – una care semnifică „pericol” şi cealaltă – „şansa”. Deci fiecare criză este un pericol, dar deschide şi uşa către oportuniţăţi pozitive şi şanse. Cred că, din păcate, dincolo de tragedia umană care a fost şi este în continuare COVID-19, există uşi ce se deschid, pentru ca umanitatea să fie mai bună, mai solidară, mai responsabilă. Cu atât mai mult cu cât înseamnă că vom avea grijă de planetă, că vom avea un mod de viaţă mai ecologic, dezvoltare durabilă, mai echilibrată.
Celebrarea zilei de 14 iulie va fi una restrânsă anul acesta, diferită de cele din trecut. Cum va fi la Bucureşti?
Michele Ramis: Ne-am inspirat din ceea ce se va organiza la Paris. 14 iulie este sărbătoarea naţională a francezilor, care de obicei înseamnă manifestaţii ample, defilări militare, recepţii. Anul acesta va fi adus un omagiu celor ce au pierit, victimelor, dar şi personalului medical, în special. Ei au fost extraordinari, s-au mobilizat în timpul crizei, astfel că au făcut ca spitalele noastre să funcţioneze. Şi-au dat pentru asta timpul şi uneori, din păcate, viaţa. Aici, la Bucureşti, aniversarea nu va fi una obişnuită, cu invitaţii obişnuiţi. Eu voi aduce un omagiu personalului medical francez şi român. Trebuie să menţionez că în spitalele din Franţa există numeroşi angajaţi români iar aceştia au fost în prima linie, în timpul crizei, când au îngrijit pacienţii din spitalele franceze şi aş vrea să le mulţumesc – medici, asistenţi/asistente, infirmiere. Anul acesta va fi adus un omagiu personalului din domeniul sanitar iar defilarea militară ce are loc în mod obişnuit va fi înlocuită de o defilare a personalului medical. Cred că trebuie să li se aducă un omagiu, pentru ceea ce au făcut. Şi trebuie ca această ceremonie să fie una sobră, deoarece în Franţa avem în jur de 30.000. Nu este un an al veseliei, este un an în care ne reculegem, ne apropiem unii de alţii, pentru a construi un viitor mai puţin tragic.
