Tradițiile și jocurile din șezătoare sunt descrise într-o postare a Centrului Creației Junii Sibiu. Oferă o perspectivă asupra vieții și relațiilor sociale din mediul rural românesc, cu accent pe aspecte culturale și tradiționale.
FOTO: Centrul Creației Junii Sibiu
Dreptul de a merge în şezătoare se dobândea după intrarea în joc a fetelor. Departe de ochii părinţilor, tatonările tinerilor atingeau un prag superior celui de la jocul duminical. Jocurile cu tentă erotică erau gâsca, puricele, fântâna.
Gâsca era pornită de gazda şezătorii care invita o fată şi un băiat, în tinda întunecoasă a casei, ca să facă gâscă, adică să iasă la poveşti şi sărutat. După un răstimp, unul dintre tineri reintra în casă şi invita, pentru gâscarul rămas în tindă, o altă persoană preferată de acesta.
Feciorii erau cei care iniţiau puricele şi fântâna, unul dintre ei rostind cuvintele „Mişcă-te purice!”, iar un altul răspundea prompt: „Nu mă pot de pântece, până când Ion nu sărută pe Ileana”; jocul se derula până când toate fetele erau sărutate de băieţi.
Sub pretextul că a căzut în fântână şi nu poate ieşi ca să vină în şezătoare, un băiat chema o fată afară, în casa dinainte sau în tindă. Apoi fata chema un alt băiat şi, pe rând, toţi tinerii aveau ocazia de a se cunoaşte mai bine.
– Am căzut în fântână!
– Câţi metri?
– 5! 10!
– Cine vrei să te scoată?
– Leana!
De obicei, nimeni nu refuza jocurile din șezătoare, rarele cazuri fiind sancționate de ceilalţi participanţi: „Dacă o fată nu voia sa iasă se zicea că-i mândră şi o scoteau cu scaunul afară sau chiar o pedepseau prin aplicarea unei lovituri de şerpar”.
Dragostea în lumea satului românesc – fapte şi concepţii din sec. XX
Activitatea CJCPCT „Cindrelul-Junii” Sibiu este posibilă cu finanțarea acordată de Consiliul Județean Sibiu. Manager Silvia Macrea
