Au avut nopți nedormite, dar au reușit să asigure echipament de protecție pentru toți cei din linia întâi în valoare de peste 10.000 de euro. Din donații!
Au inimi imense, sunt oameni pentru care merită să trăiești, pentru care să lupți până la cer și înapoi. Pe unii nu-i știm așa cum sunt cu adevărat, deși, culmea, ne întâlnim cu ei în oraș, ne sunt rude, prieteni, vecini. Musai să-i cunoaștem. Sunt voluntari în Grupul de susținere AGNITA – Podișul Hârtibaciului.
Criza COVID-19 a scos la iveală oameni uimitori, modele de urmat pentru noi toți. S-au strâns laolaltă, precum particulele fine de aur înainte de a da lumii din jur un giuvaer de valoare inestimabilă. Au format grupuri de susținere a comunității, au strâns bani, au muncit pe rupte, de multe ori au trecut prin nopți nedormite, doar să le fie bine semenilor. Dar parcă nicăieri cu atâta înverșunare ca cei din Valea Hârtibaciului. Când le citești gândurile așternute pe Grupul de susținere AGNITA – Podișul Hârtibaciului, ți se face pielea de găină, vorba Andrei. Oamenii care și-au pus toată energia în slujba semenilor au reușit, deși trăiesc într-o zonă considerată defavorizată.
Implicare și… avalanșă de iubire
Reporterii noștri, altădată plini de energie într-ale scrisului, au rămas pur și simplu fără cuvinte în fața avalanșei de iubire de pe pagina de socializare a Grupului de susținere AGNITA – Podișul Hârtibaciului. În fața mobilizării fără precedent în ultimele decenii, a amplei acțiuni de strângere de fonduri, de achiziție echipamente și aparatură pentru dotarea spitalului din Agnita, a semenilor din linia întâi, lăsați fără apărare de statul român în fața coronavirusului Covid 19.
„În ultima lună s-au strâns 51.605 lei din donațiile dumneavoastră. Pe lângă aceasta sumă, cum ați mai văzut în postări, au fost zeci de ore de ședințe online, decizii, nopți nedormite, deplasări făcute voluntar de oameni inimoși care s-au concretizat în măsuri de protecție pentru toți cei care sunt în linia I. În jurul dumneavoastră s-a mobilizat o echipă, au fost numiți responsabili de comunicare și chiar un contabil s-a oferit voluntar să gestioneze aceste fonduri, ca totul să fie bine din punctul ăsta de vedere. Într-o postare care va urma, colegii de acțiune o să vă prezinte în detaliu ceea ce eu consider că a fost cu ajutorul Dvs. o acțiune de succes!“, a arătat în urmă cu câteva zile Mihai Barbu, cunoscut pentru celebra fermă de la Apoș și care a implicat comunitatea prin Asociația Culturală Villa Abbatis.
Retiș, satul minune!
Cum să nu-ți tremure glasul, când dai de oameni care își iubesc rădăcinile, semenii și orașul într-atât încât au donat bani, deși uneori abia le ajunge de pâine?
Orice cuvânt pălește în fața mesajului pornit din inimă, într-o seară de 23 aprilie, de la Lenuța Barbu, voluntar și moderator în cadrul Grupului, cu privire la donațiile venite din Retiș. Da, din Retiș, dragi cititori:
„O mână de oameni. Sunt 42.
De mai mult de o săptămână am încercat să scriu despre ei și m-am oprit. Îmi tremură mâna. Bunul lor simț, empatia pentru semenii lor și nevoia de a ajuta i-a făcut să strângă bani atunci când au aflat că «domnii doctori» ar avea nevoie de ajutor.
Ei, cei 42, adună împreună 3.026 de ani!
Media de vârstă a lor este de 72 de ani, cel mai în vârstă donator având 94 de ani, iar cea mai tânără 44.
Îi cunosc pe fiecare în parte, le știu și necazurile, și bolile, și bucuriile.
Toți cei 42 de Oameni sunt din Retiș, unde nu au nici dispensar, nici doctor, nici asistentă, așa că toată nădejdea lor este în cei de la ambulanță sau smurd, să ajungă la spitalul din Agnita.
«Veșnicia s-a născut la sat» spunea Lucian Blaga.
Ei, cei 42 de Oameni, care fac ca veșnicia să continue și cărora le port un profund respect și o caldă recunoștință, sunt :
1. Ciulei Ilarion 75 ani
2. Șchiopătă Corina 44 ani
3. Teutsch Lucica 48 ani
4. Sbârcea Ioan 76 ani
5. Bârsan Nicolae 76 ani
6. Schiopătă Ioan 68 ani
7. Dobre Elena 80 ani
8. Geană Zosim 86 ani
9. Moldovan Ioan 62 ani
10. Rogoz Ioan 65 ani
11. Roman Maria 67 ani
12. Colcer Georgeta 79 ani
13. Dragomir Tiberiu 91 ani
14. Popa Mihai 72 ani
15. Tomi Miron 55 ani
16. Fleoarcă Nicolae 65 ani
17. Nicolae Serghei 71 ani
18. Ferezan Tică 55 ani
19. Droc Rodica 82 ani
20. Șchiopătă Mircea 72 ani
21. Dobre Maria 73 ani
22. Vlasea Hortenzia 77 ani
23. Oțetea Maria 81 ani
24. Șchiopătă Mircea 50 ani
25. Baciu Silvia 64 ani
26. Sbârcea Amvrosie 86 ani
27. Dorobanț Elena 83 ani
28. Bârsan Octavia 78 ani
29.Bârsan Emilia 72 ani
30. Boiță Adela 58 ani
31. Rogoz Georgeta 76 ani
32. Sbârcea Olimpia 84 ani
33. Onea Maria 87 ani
34. Bărdaș Ioan 94 ani
35. Țânț Voica 78 ani
36. Țânț Ana 72 ani
37. Rusu Valeria 66 ani
38. Țânț Maria 75 ani
39. Sbârcea Livia 73 ani
40. Drăgan Steluța 72
41. Țânț Eugen 55 ani
42. Aroneasa Otilia 80 ani“
Să le mulțumiți. Să îi iubiți
De mâine, dacă îi cunoașteți, dacă îi vedeți pe stradă, vă rugăm să le mulțumiți. Să îi iubiți. Oamenii aceștia trăiesc pentru fapte bune! Au donat bani, 10 lei, 30 lei, 40 lei, 100 sau chiar 400 lei, care cât a putut, iar alături de un anonim mărinimos, au strâns nu mai puțin de 15.435 de lei.
S-au cumpărat mănuși și măști chirurgicale, capeline protecție cap, combinezoane de protecție, un nebulizator de dezinfecție, spre bucuria unui întreg spital. Alți donatori au oferit viziere, dezinfectanți, botoșei de uz spitalicesc, termometru pentru măsurarea rapidă a temperaturii, mănuși etc.
Mesaj de predat în școală
Dragi părinți, dacă ați avut răbdare până aici cu lectura, luați de exemplu acest mesaj. E plin de învățătură și vine tot dintr-o inimă uriașă. Din Valea Hârtibaciului. „Cred că suntem datori să înapoiem locului unde ne-am născut aceeași atenție și bunătate, precum el ne-a dat nouă: suntem rezultatul educației primite de la dascălii noștri (pe care-i salut cu mult drag, cu această ocazie), a mediului în care am evoluat (frumoasa noastră Vale a Hârtibaciului) și a familiei în care am crescut (dacă și eu reușesc să fiu măcar pe jumătate părinte precum părinții mei ne-au fost nouă, mie și sorei mele, ar fi lucru mare)“, a mărturisit Delia Pârvu, cea care a înființat Grupul.
Feedback: „Vreau și eu să mă implic!“
Efectul muncii voluntarilor și-a găsit ecou chiar printre cadrele medicale. „Vreau să vă mulțumesc din suflet pentru ceea ce ați făcut pentru noi și știu că nu a fost ușor. Nopți nedormite, efort peste margini și împreună ați reușit (echipa faină de altfel). Fără sprijinul acestei echipe minunate, personalul medical din Agnita, și nu numai, nu ar fi putut să muncească în condiții de siguranță“, a arătat o asistentă medicală generalist la Spitalul Agnita, sub numele Dea Deyutz pe contul său de socializare. Mai mult, încurajată de această mobilizare extraordinară, a propus o campanie de sprijinire a elevilor lipsiți de posibilități financiare. „Copiii nu o să mai înceapă școala decât în septembrie, dar până atunci se pot face cursuri online. Oare copiii defavorizați, și care au note bune la școală, cum o să beneficieze de aceste lecții? Cred că, cu ajutorul conducerii celor 2 școli din Agnita, o să putem identifica acei copii. Ce părere aveți? Putem oare să îi ajutăm? Nu mă pricep la cuvinte frumoase și nici nu știu cum să închei… Vreau și eu să mă implic. Este posibil?“, a scris Dea Deyutz, pe contul său de socializare.
Diana Iamandi-Gido
Diana Iamandi-Gido. 24 aprilie, ora 23:49
Nici nu mi-am dat seama cum a zburat timpul, dar tocmai s-a împlinit o lună de când facem viziere.
Sunt un pic obosită și formulările lungi și frumos aranjate nu-mi vin ușor, de fel, dar vreau să punctez câteva lucruri, fără de care nu am fi reușit:
– voluntarii sunt minunați! Am cunoscut atâția oameni faini cu care abia aștept să ieșim la o bere după nebunia asta. Poate chiar să facem un Mongol Rally împreună.
– oamenii care au donat pentru materiale sunt minunați! La fel și firmele care au sărit în ajutor cu tot ce am avut nevoie pentru viziere. De la cutii de carton, capsatoare sau etichete, la pizza și înghețată, de toate am primit. De la firme… care tot oameni sunt.
– oamenii care au nevoie de viziere sunt minunați! Pentru că lucrează în continuare și au grijă de noi, cu toate că fac sacrificii pe care greu le putem întelege din afară.
– comunitatea de makeri e minunată! Ingineri, meșteri, tehnicieni, arhitecți, studenți sau profesori, toți au demonstrat cât de rapid se pot găsi soluții la probleme complicate, când toți își unesc forțele și cunoștințele, cu un singur scop.
Mai avem câteva zile de vizierit până reușim să acoperim, măcar temporar, necesarul de viziere din Sibiu. Noi nu ne mai facem planuri pentru viitorul apropiat, dar ce puteți face voi e să stați acasă! Asta e singura soluție să oprim virusul ăsta care ne mănâncă zilele de primăvară și întâlnirile cu cei dragi.
Stați acasă…ca să ne revedem în curând, sănătoși!
Corespondență pe Grup
- Claudia Brebenaru. 25 aprilie , ora 11:34
Bună ziua tuturor. Pe această cale vreau să felicit în primul rând pe doamna Daria Pârvu pentru faptul că a înființat acest grup, prin care noi am avut ocazia să ne „întâlnim“. În al doilea rând, felicit toți voluntarii, toți donatorii și toată comunitatea pentru disponibilitate și mărinimie. Bravo AGNITA și împrejurimi. Să aveți un sfârșit de săptămână cât mai plăcut!
- Podișul Hârtibaciului: Oameni – Locuri- Fapte:
Claudia, m-ai luat prin surprindere, am înțeles din toate evenimentele trăite în ultima lună cât de important este rezultatul, și nu atât punctul de plecare, dar uite că viața ne-a adus din nou împreună, într-un mod total neașteptat. Probabil a fost o chestiune de timp, dacă nu eu, cu siguranță înțelegea altcineva importanța și urgența momentului. Nu am nicio îndoială 🙂
Am avut avantajul timpului de partea mea / a noastră, căci am putut analiza și observă neputința și dificultatea altor state europene în a gestiona situația de criză sanitară. Și a devenit evident că atunci când vom fi confruntați cu inevitabilul, să fim cât mai pregătiți: moral și profesional.
Cred că e liniștitor, pentru oameni, să știe cui se adresează, de unde nucleul grupului – care s-a coagulat de la sine -, fiecare dintre ei propunând voluntar aportul personal, dar e și mai important ca toți oamenii să se mobilizeze împreună, animați de rezultatul final, să fie ei actorii principali ai schimbării. Și nu pot decât să admir munca de titan, care e drept, nu este deloc vizibilă pe grup, dar am trăit cu toții intens tensiunile și evoluția situației sanitare, oră de oră, zi de zi, săptămână după săptămână!
Și mai cred că suntem datori să înapoiem locului unde ne-am născut aceeași atenție și bunătate, precum el ne-a dat nouă: suntem rezultatul educației primite de la dascălii noștri (pe care-i salut cu mult drag, cu această ocazie), a mediului în care am evoluat (frumoasa noastră Vale a Hârtibaciului) și a familiei în care am crescut (dacă și eu reușesc să fiu măcar pe jumătate părinte precum părintii mei ne-au fost nouă, mie și sorei mele, ar fi lucru mare).
Finalitatea, bănuiesc eu, se conturează altfel: cum îi determinăm pe tineri să-și iubească și să investească orașul, și la nevoie, să se lupte pentru el, așa cum ne luptăm noi astăzi (indiferent unde ne-a dus viața), din toate colțurile lumii!
Cred în continuare că cei care știu, fac.
Cei care înțeleg, îi învață și pe ceilalți.
Cu prețuire,
Daria.
- Mihai Barbu. 25 aprilie, ora 09:52
Bună dimineața,
Prin prisma transparenței revin cu un anunț despre sumele intrate în contul Asociației Culturale Villa Abbatis. Într-un post mai vechi din 1 Aprilie, a fost updatat când au existat schimbări. Acolo este și o lista cu nume (doar pentru a vedea fiecare dacă donația a ajuns) pe foarte mulți i-am înștiințat personal de reușita donației și le mulțumim tuturor.
În ultima lună s-au strâns 51.605 lei din donațiile dumneavoastră. Pe lângă aceasta sumă, cum ați mai văzut în postări, au fost zeci de ore de ședințe online, decizii, nopți nedormite, deplasări făcute voluntar de oameni inimoși care s-au concretizat în măsuri de protecție pentru toți cei care sunt în linia I.
În jurul dumneavoastră s-a mobilizat o echipă, au fost numiți responsabili de comunicare și chiar un contabil s-a oferit voluntar să gestioneze aceste fonduri, ca totul să fie bine din punctul ăsta de vedere. Într-o postare care va urma, colegii de acțiune o să vă prezinte în detaliu ceea ce eu consider că a fost cu ajutorul Dvs. o acțiune de succes!
Personal vreau să mulțumesc și celorlalte inițiative de ajutorare care s-au desfășurat în paralel, oamenilor care, chiar dacă au donat, au simțit că nu e de ajuns și au trimis echipamente și altor asociații care la rândul lor au avut contribuții importante.
Mesajul care vine din partea celor din linia I este că sunt acoperiți deocamdată. Suntem în strânsă legătură cu ei și încercăm să facem tot posibilul ca ei să fie în siguranță. În funcție de cum evoluează situația, pot să mai fie apeluri către Dvs, așa că țineți aproape de grup și de noi oriunde vă aflați!
Mulțumiri și respect!
Viziere donate ieri
„Voluntarii de la Viziere au pregătit azi (n.r. – ieri 28.04.2020) 2.430 de viziere, fiecare având câte două ecrane, 4.860 în total. Tăiat, sterș, numărat, ambalat pachete… Într-o singură zi! Sunt tare mândră de noi! De toți!“, este mesajul de ieri al Dianei Iamandi-Gido.
Daria Pârvu l Grupul de susținere AGNITA – Podișul Hârtibaciului: „Cred în continuare că cei care știu, fac. Cei care înțeleg, îi învață și pe ceilalți.“
„Principiul creștin ar fi să te gândești nu la ce poate face omul pentru tine, ci la ce poți face tu pentru el.“ Părintele Teofil Părăian
Voluntarii au reușit să ofere ECHIPAMENTUL COMPLET de imediată necesitate pentru cei din linia întâi: combinezoane, măști, ochelari de protecție, viziere, mănuși, botoșei, dezinfectant… !
