Copiii îşi pot face omuleţi de zăpadă şi când nu ninge afară, dacă merg la teatrul de păpuşi din Sibiu, unde, periodic, croitoreasa de acolo, Claudia Benchea, îi învaţă cum să dea viaţă unui ghemotoc de aţă de croşetat.
Povestea croitoresei Teatrului de Copii şi Tineret „Gong” din Sibiu, cea care îi îmbracă pe actorii care îi fascinează pe copii, a început în copilărie, când dintr-o banală şosetă, făcea o rochiţă pentru păpuşă. De la o simplă joacă, Claudia şi-a propus să ajungă învăţătoare, dar a ajuns la bandă, într-o fabrică de confecţii, unde i s-a părut prea monoton şi atunci a renunţat şi a învăţat design vestimentar, pentru a-şi pune imaginaţia la treabă. De câţiva ani, Claudia Benchea îmbracă personajele de pe scenă, ajutând ca poveştile să-i captiveze pe cei mai mici spectatori.
„Am descoperit că îmi place să fac croitorie pentru teatru şi doar asta fac. Îţi trebuie imaginaţie pentru asta. Când eram mică, luam şosetele şi le transformam în rochie la păpuşi. Planul era să mă fac învăţătoare. Am lucrat într-o fabrică de confecţii şi mi-am zis că nu e de bine, era ceva pe bandă şi eu după o lună de zile m-am plictisit şi mi-am zis eu nu am ce căuta aici”, a povestit Claudia.
De un an de zile, resturile de la materialele folosite de Claudia pentru costumele personajelor de teatru, dar şi alte materiale reciclabile o ajută să-i facă pe copii să creeze propriile personaje. „Anul trecut am început aceste ateliere de creaţie pentru copii, din dorinţa de a face şi altceva cu materiale reciclabile sau cu nasturi, resturi, mărgele. Prima dată i-am învăţat să-şi facă ghiozdănele. Acum am zis să facem cumva să vină zăpada şi să-i învăţ să-şi facă singuri omuleţi de zăpadă. Eu zic că fac ceva creativ şi stau şi socializează. Îi las să-şi pună imaginaţia la treabă. Acum în toate magazinele jucăriile sunt la fel, au ocazia să aibă ceva făcut de ei, diferit”, declară Claudia.
Pentru un omuleţ de zăpadă, trebuie răbdare, lipici, un ghem de aţă de croşetat, de culoare albă, mărgele albe, nasturi, carton sau burete, sârmă cu sclipici, panglici şi imaginaţie. Se strânge ghemul cu o aţă în partea de sus şi aşa începe să se se formeze capul omuleţului de zăpadă. Peste aţă se lipeşte o panglică viu colorată şi aşa omul de zăpadă în miniatură primeşte un fular. Îi lipim două mărgele negre ca să „ne vadă” şi astfel, după ce i-am făcut ochii, decupăm în formă de triunghi o bucată de carton sau material textil de culoare portocalie, pentru a avea şi nas. Dintr-un carton sau material textil roşu facem o gură şi aşa faţa omuleţului de zăpadă este gata. Pe cap îi lipim un joben negru, creat din carton şi burete, după care lipim trei nasturi şi aşezăm două bucăţi de sârmă cu sclipici în lateral şi aşa am dat viaţă propriului omuleţ de zăpadă, când afară neaua se lasă aşteptată. Totul poate dura maxim o oră jumătate şi costă 15 lei, preţ în care intră materialele folosite, priceperea croitoresei de poveşti, iar copilul pleacă acasă cu jucăria făcută la teatru.
Pe internet sunt filmuleţe care îi învaţă pe copii cum să lipească două mingi mici sau globuri, să le deseneze şi aşa să facă un omuleţ de zăpadă. Se mai poate tăia o şosetă albă, care se umple cu orez, după care cu o sfoară şi cam aceleaşi accesorii se face un omuleţ de zăpadă. Un om de zăpadă de mărimea unei persoane se poate face din pahare de plastic de unică folosinţă, albe, care se lipesc. Avantajul unui omuleţ de zăpadă dintr-un ghem este că firul poveştii e mai lung şi copilul va fi ţinut mai mult timp captiv într-o lume a decoraţiunilor, a lucrului manual, a jucăriilor şi a unei copilării pline de amintiri frumoase.
Avantajul unui asemenea om de zăpadă este că rezistă la orice temperatură şi singurul care se poate „topi”, cel puţin pentru câteva minute, e doar copilul, de dragul unui mic Olaf pe care chiar el l-a creat. (AGERPRES)