Credincioșii parohiilor Turnișor II și III din municipiul Sibiu s-au bucurat duminică, 10 noiembrie 2024, de prezența Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. Cu acest prilej, Înaltpreasfinția Sa a binecuvântat iconostasul și pictura, precum și icoanele realizate în tehnica mozaic aflate la exteriorul bisericii.
În soborul slujitor, sub protia Înaltpreasfinţiei Sale, s-au aflat Pr. Ioan Coșa, protopop de Sibiu, preoții parohi Ioan Lupu și Gheorghe Negrea, cadre didactice universitare și alți slujitori ai Sfintelor Altare. Răspunsurile liturgice au fost oferite de o parte din membrii Grupului Nectarie Protopsaltul, dirijați de psaltul Maxim Câmpeanu.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a explicat celor prezenți însemnătatea pericopei evanghelice din Duminica a 25-a după Rusalii, în care se face referire la Pilda samarineanului milostiv.
„Din punctul de vedere al Bisericii, al Tainei Ei, al mântuirii noastre, cine este samarineanul milostiv, altul decât Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Care a venit pentru noi și pentru a noastră mântuire? El este Cel Care a venit și a văzut omenirea căzută între tâlhari, S-a jertfit pentru ea, legându-i rănile și oferindu-i balsamul mântuirii. Ceea ce ne-a lăsat nouă este și ceea ce s-a consumat acum câteva momente în această sfântă Biserică: balsamul mântuirii, oferit de Mântuitorul Iisus Hristos fiecăruia dintre noi, adică Trupul și Sângele Său. Ori de câte ori cădem între tâlhari, între greutățile și rănile păcatelor noastre, să alergăm – prin Taina Spovedaniei – la unirea cu Hristos, unire realizată prin Taina Sfintei Împărtășanii. Unde ne duce Hristos? În casa de oaspeți, care este tocmai Biserica, lăcaș de închinare unde ne regăsim, unde ne întâlnim cu El Însuși, unde Maica Domnului și sfinții îngeri ne ocrotesc, unde toți sfinții pe care îi pomenim și îi avem ca ocrotitori mijlocesc pentru noi. Ce ne mai rămâne nouă deci de făcut? Să împlinim ceea ce Mântuitorul i-a spus și Învățătorului de Lege: «Dacă tu ai spus că prima poruncă din Lege este să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să iubești însă și pe aproapele tău ca pe tine însuți! Împlinește toate lucrurile acestea!»”, a spus ierarhul.
La momentul chinonicului, Pr. Asist. Univ. Dr. Radu Gârbacea a dat citire Pastoralei transmise de către Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, la începutul Postului Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, tuturor parohiilor din cuprinsul eparhiei.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu a oferit Ordinul ctitoricesc „Mitropolit Ioan Mețianu” preoților parohi Ioan Lupu și Gheorghe Negrea, precum și părintelui pensionar Nicolae Dumitru Comănici. De asemenea, a acordat Ordinul „Anastasia Șaguna” doamnelor preotese Cristina Lupu și Alina Negrea, dar și doamnelor Dorina Lupu și Mărioara Baciu, iar „Crucea Șaguniană pentru mireni” a fost oferită domnilor Ioan Belascu, Florin Drăghici, Ionel Cosma, Dumitru Cosma, Ioan Buha-Moldovan și doamnei Ana-Maria Pascalău. Binefăcătorii lăcașului de cult au primit acte de cinstire. În semn de mulțumire și prețuire, ierarhul a primit din partea comunității de credincioși o icoană cu Maica Domnului Pantanassa.
Timp de trei ani, sfintele slujbe din tânăra parohie a cartierului Turnișor au fost săvârșite în capela din casa familiei Lupu, un loc de rugăciune închinat Sfinților Apostoli Petru şi Pavel. Aici, în timp, s-a închegat comunitatea credincioșilor, într-o atmosferă familială, cu nădejdea unui viitor locaș de cult. Prin mijlocirea Sfântului Proroc Ilie şi a Sfântului Mare Mucenic Mina, s-a găsit un loc unde să se înceapă zidirea bisericii de astăzi. Era un loc destinat inițial construirii unor blocuri, dar pronia divină a făcut ca acest teren să fie, în cele din urmă, închinat lui Dumnezeu, spre a se ridica o biserică. În 3 aprilie 1994, Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului săvârșea slujba de sfințire şi de așezare a pietrei de temelie. A urmat construirea unui altar de vară şi, prin extinderea acestuia, s-a construit un paraclis de lemn folosit în prezent drept capelă mortuară. În acest paraclis de lemn s-au oficiat slujbele religioase din comunitate până când s-a ridicat noul lăcaș de cult, mai spațios. În anul 2000, comunitatea păstorită de preotul Nicolae Dumitru Comănici începea lucrările de zidire, cu mari eforturi financiare, şi nu numai. Primul ctitor, primul cântăreț şi epitrop a fost chiar regretatul Nicolae Lupu, tatăl actualului preot paroh Ioan Lupu, un om care s-a jertfit continuu pentru ridicarea acestui lăcaș de cult, până la trecerea sa la cele veșnice.