În această săptămână s-au împlinit 5 de ani de la moartea actorului Emil Hossu, născut în județul Sibiu.
Actorul Emil Hossu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București“. A murit la 25 ianuarie 2012, în urma unui infarct miocardic, cu câteva minute înainte de începerea spectacolului „Aniversarea“, în timpul repetiției generale, pe scena Teatrului „Nottara“.
Remarcat la școală
Regretatul actor s-a născut la 24 noiembrie 1941, în Ocna Sibiului, dar când era foarte mic familia s-a mutat la Cluj. Tatăl, fiind diplomat, a fost deportat în august 1945, împreună cu toată familia, într-un lagăr din Germania, unde au rămas un an și trei luni. După ce au scăpat din lagăr, s-au întors în România. A urmat cursurile Liceului „Cantemir“ din București, unde profesorul său de limba română, Constantin Manolescu, l-a îndrumat spre actorie după ce a rămas impresionat de prestația tânărului elev, într-un spectacol școlar, unde Emil Hossu a interpretat rolul lui moș Tănase din „Răzvan și Vidra“.
Activitate prodigioasă
Pentru că nu avea „origine sănătoasă“, Emil Hossu a intrat la IATC abia la a treia încercare și a absolvit-o în 1965. Primele sale roluri au fost la teatrul radiofonic. A fost apoi repartizat la Teatrul „Nottara“, unde a jucat toată viața. A avut roluri importate în teatru, unul dintre cele mai dragi fiind, conform unei declarații a regretatului actor, cel al lui Paul Bentu, „un aviator răzvrătit“, conform site-ului cinemarx.ro, preluat de Agerpres. Între piesele în care a jucat pe scena Teatrului „Nottara“ amintim: „Acești nebuni fățarnici“, „Barbarii“, „Scenariul“, „Opt femei“ etc. A jucat, alături de Mircea Diaconu și Constantin Cotimanis, în piesa „Operele complete ale lui WLM SXPR“, un spectacol-compilație a 37 de piese ale marelui William Shakespeare.
Ani la rând a jucat cu casa închisă, alături de soția sa, Catrinel Dumitrescu, în spectacolul „Doi pe o bancă“. A jucat și într-o piesă regizată de Catrinel Dumitrescu la Nottara, „Bătrânul“ de Maxim Gorki, alături de mulți colegi, de foști studenți de-ai lor, de Constantin Cotimanis, Anca Bejenaru, Gabriel Răuță. A apărut în numeroase spectacole de teatru TV sau radiofonic, dar și în show-uri de televiziune.
Din bogata sa filmografie amintim: „Cerul începe la etajul III“ (1967), „La datorie“ (1968), „Ciuta“ (1970), „Cântecele mării“ (1971), „Decolarea“ (1971), „Toamna bobocilor“ (1975), „Accident“ (1977), „Regăsirea“ (1977), „Iarna bobocilor“ (1977), „Muntele alb“ (1978), „Pentru patrie“ (1978), „Bună seara, Irina“ (1980), „La răscrucea marilor furtuni“ (1980), „Convoiul“ (1981), „Iată femeia pe care o iubesc“ (1981), „Secretul lui Bachus“ (1984), „Sosesc păsările călătoare“ (1984), „Zbor periculos“ (1984), „Eroii n-au vârstă“ (1984), „Noi, cei din linia întâi“ (1985), „Vară sentimentală“ (1986), „Cale liberă“ (1986), „Secretul lui Nemesis“ (1987), „Harababura“ (1990), „Balanța“ (1992), „Cel mai iubit dintre pământeni“ (1993), „Liceenii în alertă“ (1993), „Straniul paradis“ (1995), „Punctul zero“ (1996), „Chiquititas“ (2007), „Fetele marinarului“ (2009).
