După exact un an de la ultima prezență alături de Orchestra Filarmonicii de Stat, Remus Azoiței se întoarce la Sibiu pentru a prezenta publicului unul dintre cele mai cunoscute dar și dificile concerte: ”Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major, op.35” de Piotr Ilici Ceaikovski.
Profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, Remus Azoiţei a înregistrat în premieră mondială integrala lucrărilor pentru vioară şi pian de George Enescu, alături de pianistul Eduard Stan. În 2007, a pus bazele Societăţii „Enescu” din Londra, fiind şi directorul artistic al acesteia.
Concertul de la Sibiu organizat de Filarmonica de Stat Sibiu este programat joi, 23 martie 2017, la Sala Thalia. Toate biletele pentru acest eveniment s-au epuizat.
Reporter: Primul dvs concert cu o orchestră simfonică l-ați susținut la vârsta de 8 ani. Ce îl determină pe un copil să facă această alegere, de a cânta la un instrument?
Remus Azoiței: Totul ține mai mult de părinți decât de copil. Ei observă și îndrumă. La vârste atât de fragede copilul nu știe decât să se joace, nu este conștient de propriile aptitudini și atunci părinții care sunt atenți și receptivi la artă și frumos îndrumă copilul pe acestă cale. Instrumentele cu coarde sunt foarte complexe iar studiul lor trebuie început de când copilul e mic…la 4, 5, 6 ani.
Reporter: Este mai dificil să cânți la un instrument cu coarde?
Remus Azoiței: Eu aș spune da, pentru că la vioară – de exemplu – sunt atâtea coordonate care trebuie ”șlefuite” și acest lucru poate dura foarte mulți ani, tehnic, mecanic vorbind. Noi, violoniștii avem o mare problemă referitoare la intonație, la înălțimea sunetului, la perceperea și redarea acestuia. Alte instrumente nu au această problemă, însă au altele… Așa se face că, intonația pentru noi este un fel de Nemesis. Apoi vioara fiind atât de expresivă și lirică, automat și artistul trebuie să fie foarte bine pregătit muzical, ca să poată reda o secvență muzicală și a satisface posibilitățile incredibile pe care le are acest instrument. Unei viori îi ia chiar și o viață de om până ajunge la un nivel bun de redare a sunetului.
Reporter: Fiindcă ați amintit de vioară…știu că dvs. cântați pe un instrument deosebit…
Remus Azoiței: Este o viară făcută de lutierul italian Niccolo Gagliano în 1740, pe care am achiziționaț-o acum 6 luni, de la Londra. Este un instrument senzațional. Aceste viori făcute de marii lutieri italieni au sunat întotdeauna bine, din prima secundă. E drept că după un anumit număr de ani ele capătă un alt ”strat”, pentru lemnul se învechește, respiră, dar chiar și așa ele sună mult mai bine decât 99,9% dintre viorile făcute astăzi. Deci, este vorba mai mult de mâna meșterului decât de numărul de ani. Sunt foarte multe viori vechi care nu sună bine și nu vor suna bine niciodată. Depinde de cine face vioara! Iar lutierii italieni erau absolut geniali. Pur și simplu din mâinile lor au ieșit adevărate capodopere.
Reporter: Haideți să vorbim puțin și despre concertul pe care l-ați ales pentru Sibiu…
Remus Azoiței: Ultima dată la Sibiu am cântat anul trecut ”Concertul în Re major, op. 77” de Johannes Brahms. Anul acesta am revenit aici pentru că îmi place orchestra și publicul. De data aceasta însă voi interpreta ”Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major, op.35” de Piotr Ilici Ceaikovski. Personal mi se pare a fi cel mai dificil concert pentru vioară însă, în aceeași măsură este și cel mai măreț. În sală, momentul acela de după ce membrii orchestrei și-au acordat intrumentele, solistul este pregătit să intre pe scenă iar publicul știe că urmează concertul de Ceaikovski – este unul de extaz. Este un moment pe care numai acest concert îl generează. Apoi dacă vorbim din punct de vedere muzical, tehnic, este ”un munte de urcat” și nu există un artist căruia să nu îi trebuiască mai mulți ani pentru a ajunge unde trebuie. Eu ”mă lupt” cu el de peste 20 de ani. Am adăugat foarte multe ”straturi” la el până când am ajuns să fiu mulțumit de ceea ce fac. Am lucrat la el ciclic, cu mai mulți profesori. L-am cântat de foarte multe ori pe scenă.
Reporter: Veți cânta o lucrare a unui compozitor rus, pe o vioară făcută de un italian, dvs care sunteteți român stabilit în Marea Britanie…
Remus Azoiței:…și cu un arcuș făcut de un mare meșter francez. Sunt foarte mulți care nu știu că arcușul schimbă foarte mult sunetul viorii. La sfârșitul anilor 1800, în Paris exista o adevărată cultură a creatorilor de arcușe pentru instrumente de coarde. Acești oameni au ajuns la un nivel incredibil, chiar mai sus decât italienii cu viorile. Eu am un astfel de arcuș francez care într-adevăr completează vioara Gagliano foarte bine.
Reporter: Se spune despre publicul sibian este unul mai greu de impresionat, mai distant față de artiști decât alt public…
Remus Azoiței: Din fericire eu nu am sesizat acest lucru. Anul trecut când am cântat concertul de Brahms, care este unul foarte filosofic dar și virtuoz, publicul m-a chemat la trei bis-uri. Asta îmi spune că m-au plăcut. Îmi place Sibiul și voi reveni întotdeauna cu mare plăcere pentru că îmi place felul sibienilor de a fi.
