Tradițiile populare consemnate de specialiștii Complexului Național Muzeal ASTRA din Sibiu ne arată că traversăm o perioadă încărcată de simboluri și semnificații străvechi. De pildă, se spune că dacă plouă în mai şi tună des, în iunie va fi frumos și uscat, va fi belşug la porumb, fân și vin. Dacă sunt gândaci mulţi, va fi an mănos. În mai se seamănă in, cânepă, hrişcă, ridichi, castraveţi, fasole și tutun și se curăţă pomii de gândaci.
Săptămâna 25-30 aprilie este Săptămâna Mare, numită și „a Patimilor“, când nu se lucrează prea greu, deși sunt în toi pregătirile pentru Paști. În popor, se spune că merge direct în iad cine moare în aceste zile, căci Raiul este închis.
Joia Mare
Conform calendarului popular, Joia Mare sau Joia Patimilor corespunde sărbătorii Moșilor de Joimari. În această zi se ţine ca să fie inul şi cânepa din belşug, ca apărare de piatră sau secetă. Nu se spală rufe, nu sunt permise descântece, iar cine doarme va fi puturos tot anul. În timp ce la biserică se citesc cele 12 evanghelii, tradiția precreștină spune că „vin sufletele strămoşilor la streaşină”, așa că li se pun celor decedați ulcele cu apă şi se face foc din vreascuri rupte cu mâna, se pun lumânări la morminte și se dau de pomană ulcele cu apă, colaci, colivă. Totodată, în această zi se face borş. Gunoiul trebuie să fie ars, gardurile reparate, cânepa toarsă, altfel „Joimăriţa” le pedepseşte pe leneşe. Cloşca pusă acum va scoate cocoşei. Joia Mare marchează și „nunta urzicilor”: de acum, urzicile înfloresc şi nu se mai mănâncă.
Vinerea Mare
În Vinerea Mare, cunoscută și ca Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, se spune că, dacă plouă, va fi an mănos. Nu se lucrează la câmp, că „iese sec”; nu se coase, că orbeşti. Cei bolnavi se scaldă în râu, în această zi, ca „să le sece boala”. Se culeg flori pentru Hristos. Se coace pasca, fiindcă „alte aluaturi nu cresc”. Acum, creștinii merg în haine bune la biserică, se înconjoară biserica, apoi se merge acasă cu lumânarea aprinsă, se înconjoară casa, după care lumânarea respectivă se stinge şi se păstrează la icoana Maicii Domnului, urmând să fie aprinsă în caz de vreme rea.
Sâmbăta Paştelui
În sâmbăta dinainte Paștilor se încondeiază ouăle și se fac ultimele pregătiri pentru masa de Paşti; cojile ouălor gătite se aruncă pe apă de sufletul morţilor (Blajinilor). Se ung pomii cu aluat de cozonac să fie roditori și se udă vitele cu apă sfinţită. Noaptea „se deschid cerurile”. Oamenii veghează, aşteptând Învierea Domnului, și vin la slujba de la miezul nopţii cu un coş cu bucate care vor fi sfinţite. De la biserică iau „paşti”pe care le duc acasă și în fiecare dimineaţă vor gusta din ele, înainte de a mânca. Se cântă „Hristos a înviat!”.
Învierea Domnului. Sfintele Paşti
Cei născuţi în Duminica Paştelui vor fi norocoşi. Cine moare merge în Rai, căci acum „este deschis”. La trezire, se atinge fierul, care „dă sănătate”, însă nu se atinge sarea, căci „dă năduşeli”. Oamenii se spală pe faţă cu apă proaspătă, în care se pun bani de argint, ouă roşii și busuioc, ca să fie curaţi, sănătoşi, frumoşi, drăgăstoşi şi bogaţi. După slujba din biserică, oamenii se salută cu „Hristos a înviat!” și răspund: „Adevărat a înviat!”. De Paști, se înconjoară casa cu lumânarea aprinsă de la biserică, ca să o protejeze de rele; se binecuvântează oamenii la mormintele străbunilor, iar în satul Rod din Mărginimea Sibiului se dau daruri de vase la tinerii căsătoriţi. Fetele trag clopotul, iar bătrânii se dau în scrânciob, să crească mare cânepa. Alte obiceiuri specifice zilei sunt „Jocul buzduganului” (la Junii Braşovului), „Mielul Paştelui”, ciocnitul ouălor sau „Bricelatul“. La prânz, se mănâncă preparate din miel, peşte și carne de pasăre, ca oamenii să fie sprinteni, dar și caş, să aibă faţa albă. Vremea din duminica Paștelui va fi precum cea de Florii.
Săptămâna Luminată
Săptămâna de după Paști poartă denumirea de Săptămâna Luminată sau Săptămâna Albă. Cerul este deschis până la Ispas, iar cine moare merge în Rai. În această perioadă se serbează pentru protecţia semănăturilor. Lunea Albă se ţine pentru călători, să nu se rătăcească și pentru apărare de boli. Se dezleagă spălatul rufelor, ca să fie albe. Tot acum se fac vizite la rude și naşi, dăruindu-se pască și ouă roşii. Obiceiurile specifice sunt „datul în scrânciob” (pentru a fi sănătoşi), „Plugarul” (pentru un an mănos) și „Udatul” fetelor, ca să se mărite. Următoarea duminică este cunoscută drept Duminica Tomii sau Paştile Mici, când se fac pomeni pentru înecaţi, iar sâmbăta premergătoare se ţine pentru sănătate și se dau de pomană ouă roşii și pască și câte o lumânare.
