Mesajul deputatului UDMR Benedek Zacharie cu ocazia împlinirii a 67 de ani de la Revoluția anticomunistă din Ungaria din 1956

Deputatul UDMR Benedek Zacharie a adresat astăzi, de la tribuna Parlamentului un mesaj dedicat împlinirii a 67 de ani de la Revoluția Anticomunistă din octombrie 1956 din Ungaria.

Foto: Benedek Zacharie

Stimați colegi parlamentari!

Astăzi comemorăm un eveniment de mare importanță din istoria Ungariei, dar și a Europei, și anume Revoluția anticomunista 1956. Acesta a fost un moment crucial în lupta pentru libertate și democrație și reprezintă o pagină semnificativă în lupta împotriva comunismului.

Astăzi ne amintim de cei care au luptat în Revoluția din 1956, de acei tineri, de acei studenți, care și în România, indiferent de etnie, au avut curajul să organizeze demonstrații în mai multe orașe.

Acești eroi ne-au lăsat o moștenire prețioasă: dorința de a lupta pentru libertate și democrație, indiferent de adversitățile momentului.

În 1956, într-o perioadă de dominație comunistă în Ungaria și de atmosferă opresivă, pe 23 octombrie, studenții au ieșit în stradă și, astfel, a început o demonstrație pașnică la Budapesta, care ulterior a evoluat într-un amplu val de proteste în întreaga țară. Protestatarii au cerut retragerea trupelor sovietice, eliberarea prizonierilor politici și instaurarea unui guvern democratic. Acesta a fost un apel la drepturile fundamentale ale omului, la demnitate și la oportunitatea pentru cetățeni de a-și alege propriul destin.

În 1956, în mai multe orașe din România, au avut loc în acea perioadă mai multe mișcări de protest. De exemplu, în Timișoara, românii și etnicii maghiari și germani au organizat o demonstrație la Universitatea Tehnică în care și-au exprimat solidaritatea față de Revoluția maghiară și au formulat propriile lor 12 revendicări. În timpul demonstrației, Securitatea a ocupat universitatea și a arestat organizatorii. A doua zi, peste o mie de studenți s-au adunat pentru a cere eliberarea lor, dar au fost duși de miliție în baza militară sovietică din Becicherecu Mic.

De asemenea, mișcări similare au avut loc și la Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, București, dar și la Brașov sau Sfântu Gheorghe.

 

Declanșarea Revoluției în Ungaria a ridicat îngrijorări la nivelul celor mai înalți lideri politici și de stat din România. Aceștia s-au temut că ideile revoluționare s-ar putea răspândi și în România, provocând mișcări de protest. Pentru a evita această situație, armata și forțele de Securitate au fost plasate în stare de alertă. Frontierele țării au fost închise, universitățile au fost plasate sub o supraveghere mai strictă și au fost desemnați reprezentanți speciali pentru regiunile considerate critice.

Demonstrațiile studenților care au avut loc între 24 octombrie și 5 noiembrie 1956 au fost fie înăbușite de forțele de ordine (în zilele de 30-31 octombrie la Timișoara și pe 5 noiembrie la București), fie au fost împiedicate prin jocuri etnice (în zilele de 24-25 octombrie la Cluj, unde Securitatea a alimentat tensiunile între studenții maghiari și români).

Totuși, 1956 a fost anul în care în țara noastră românii, maghiarii, germanii au fost de aceeași parte al baricadei, s-au opus regimului comunist, iar azi ne amintim de acești eroi.

Mesajul Revoluției din 1956 pentru prezent este că un regim opresiv și autoritar nu se va opri niciodată și va folosi cruzimea pentru a suprima libertatea, așa cum se întâmplă în Ucraina, sau teroarea pentru a omorî civili nevinovați, cum sunt cei din Israel.

Iar noi va trebui să ne amintim de eroi pentru a conștientiza că libertatea este deasupra tuturor, deasupra acestor regimuri sau a teroriștilor și că, în timp, solidaritatea dintre oameni aduce rezultate.

Cu toate că Revoluția din Ungaria a fost în cele din urmă înăbușită de forțele sovietice, acest moment de curaj nu a fost în zadar.

În concluzie, Revoluția din 1956 din Ungaria a reprezentat un moment semnificativ în istoria Europei Centrale și de Est, marcând începutul unor mișcări pentru libertate și independență în regiune. Mișcări asemănătoare au urmat, peste ani, și în alte țări care se aflau sub dominația sovietică: Primăvara de la Praga în Cehoslovacia (1968), Revoluția Solidarității în Polonia (1980-1989), în România (1989), care au subliniat complexitatea și rivalitatea relațiilor internaționale în timpul Războiului Rece.

 

Deși a fost înăbușit violent de Uniunea Sovietică, spiritul de luptă pentru libertate și drepturile omului a supraviețuit și a jucat un rol important în evenimentele ulterioare din Europa de Est și Europa Centrală.

Democrația de care ne bucurăm azi este un rezultat direct al acestor mișcări revoluționare. Fără martirii care au luptat contra dictaturilor comuniste nu am fi discutat azi de democrații parlamentare în această regiune a Europei.

Vă mulțumesc!” se spune în mesajul lui Benedek Zacharie.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*