De mai bine de 100 de ani, Ionii din Tălmăcel sunt botezați, în 7 ianuarie, în apele reci ale pârâului din sat
De Sf. Ion, în Tălmăcel e sărbătoare mare. Așa cum cere tradiția. Cei ce poartă numele de Ioan, Ion, Ionuț, Ioana sau Ionela sunt purtați prin sat în care trase de boi și împodobite cu nenumărate țesături. Alaiul este condus de călăreți în ținută de mare sărbătoare, iar caii acestora sunt bogat împodobiți cu valtropuri țesute. Totul se petrece în cel mai autentic cadru de sărbătoare. Această manifestare este unică în Transilvania și chiar în întreaga lume.
Soare cu dinți
Mult prea înfrigurați pentru a se bucura pe deplin de frumusețea sărbătorii, sătenii stau în fața bisericii. Așteaptă momentul în care, pe ulițele satului, vor apărea caii împodobiți și flăcăii îmbrăcați în costume naționale. Între timp, așteptarea le este alinată de apariția sporadică a câte unui călăreț. Se îndreaptă către locul unde îl așteaptă ceilalți flăcăi din ceată. Au trecut. Frigul a rămas. Sătenii caută cu privirea ceata de flăcăi. În cele din urmă, apare undeva în depărtare.
Ritual vechi
Carul tras de boi este împodobit și el. Toată lumea cântă. Mulțimea se îngămădește spre pârâul din josul uliței. Fiecare își caută un loc cât mai bun pentru a urmări ceea ce ei numesc „Udatul Ionilor“. „Așa e de când m-am pomenit. Moșii noștri spun că imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial, ostașii s-au întors cu steagul României în sat. Și fiindcă era postul Crăciunului, nu au putut sărbători. Au așteptat până în ziua de Sf. Ion. Și atunci l-au udat, împreună cu cei care purtau numele sfântului“, explică o bătrânică, îmbrobodită cu năframă de barșon, ca pe vremuri.
N-a fost iertat niciunul
Mulțimea strânsă în Tălmăcel, lângă pârâu, așteaptă momentul în care Ionii sunt udați de către ceata de flăcăi. Nu a fost iertat niciunul. Nici chiar părintele sau primarul. Întregul ritual s-a desfășurat la o temperatură ridicată în acest an, de plus două grade Celsius, renumitul ger al Bobotezii fiind de ani buni dat uitării. După botez, întregul alai s-a îndreptat către centrul satului. „Ce se vede aici este doar începutul. Totul se va termina undeva în noapte, cu petreceri prin casele Ionilor“, spune unul din flăcăii din ceată. Se îndreaptă cu toții spre locul unde vor „încropi“ o horă.
Hora tradițională
Tinerii încing o horă pentru care au luat lecții cu mult timp înainte. „Băieții își caută fetele, se duc, fac repetiții. Joacă. Pentru că nu toți știu să joace, în horă intră și părinții lor. Să-i învețe. Să-i pregătească pentru ziua asta“, spune unul dintre bătrânii satului. Nici aici spiritul sărbătorii nu a fost lăsat deoparte. Cei prezenți, dacă nu s-au alăturat fetelor și făcăilor au urmărit atenți jocul plin de măiestrie al celor prinși în horă. Petrecerea însă nu se termină aici. Udatul Ionilor din Tălmăcel se încheie undeva în noapte.
Sfântul Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul, „cel mai mare om născut din femeie“, a văzut lumina zilei în cetatea Orini din Galileea, din părinți înrudiți cu părinții Maicii Domnului. Rămas orfan de mic, a crescut în munții Iudeii prin ajutor divin, petrecând în rugăciune, post, liniște și singurătate, pregătindu-se pentru a-l vesti pe Mântuitorul lumii. Din anul 26 d. Hr. a venit la râul Iordan, unde predica pocăința, îndreptarea, și boteza, fiind socotit de iudei încă de atunci drept cel mai mare dintre prooroci. L-a botezat pe Iisus Hristos și L-a mărturisit drept „Fiu al lui Dumnezeu“. Ucenici de-ai săi s-au alăturat apoi Mîntuitorului, Andrei devenindu-i apostol. Sfântul Ioan Botezătorul a fost întemnițat și ucis din ordinul regelui Irod Antipa, pentru mustrările referitoare la viața desfrânată a suveranului.
Ultima sărbătoare
Boboteaza este ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creștin de celebrarea Botezului Domnului, dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor. În ziua Bobotezei predomină practicile de purificare prin stropire cu Agheasma Mare, apă sfințită cu această ocazie de preoți, și de botezare a credincioșilor, practici la care poporul a adăugat rituri de alungare a spiritelor malefice: spălatul sau scufundarea în apa râurilor și lacurilor, împușcăturile, strigăturile și zgomotele, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor, vitelor și gospodăriilor. De Bobotează se crede că oamenii, în ofensiva dusă împotriva spiritelor rele, sunt ajutați de lupi, singurii care văd aceste spirite, le aleargă și le sfâșie cu dinții. Alimentele rituale specifice sărbătorii sunt piftia și grâul fiert.
