De curând (13 decembrie 2024), la Galeria de Artă a UAP-Filiala Sibiu a avut loc vernisajul expoziției de artă 1stART up 2024, reunind pe simeze artiști din filialele UAPR Sibiu, Alba, Brașov, Hunedoara și Deva, în cadrul Salonului Interjudețean de Arte Vizuale al Filialei UAP Sibiu.
Un eveniment organizat de dr. Daniela Maria Bădilă, lector universitar și Noemi Amalia Kusztos. Curator invitat, dr. Iulia Mesea, istoric și critic de artă.
(Ion Talpoș)
foto: Ion Talpoș
Atmosferă de sărbătoare, cu lucrări valoroase pe simeze, cu lume multă și de bună calitate, cu voie bună. Sărbătorile de felul acesta s-au ținut lanț în cadrul Galeriei UAP-Filiala Sibiu, pe parcursul anului recent încheiat. După vernisaj, am purtat un scurt dialog cu dr. Iulia Mesea, curatorul invitat al expoziției. Mi-a răspuns cu multă amabilitate, oferindu-mi detalii despre acest proiect.
Ion Talpoș: Iată-ne la un nou eveniment cultural sibian. V-am ascultat cuvintele rostite la vernisaj. Ați dori să mai adăugați ceva acum, după vernisaj?
Iulia Mesea: Suntem la sfârșit de an, în preajma Sărbătorilor de iarnă, într-un nou moment de auto-evaluare, dar și de bucurii primite și dăruite, de înțelegere, emoție și generozitate. Este o bucurie sinceră și profundă sentimentul care mă domină în această seară destinată artei și rostului ei. Acest sens al artei și culturii este pregnant și profund până la durere în aceste zile în care, dincolo de provocările haosului general și deja bine instalat al lumii contemporane, ne confruntăm cu evenimente care ne privesc direct ca neam, ca țară și care, în același timp, par a fi complet în afara putinței noastre de a le influența.
I.T.: Ce rol considerați că are arta în zilele noastre, în viața de zi cu zi?
I.M.: Din punctul meu de vedere, menirea artei ar putea fi formulată, în puține cuvinte, ca fiind „capacitatea spirituală a unei nații de salvare prin cultură și artă” și se manifestă intens în cultura și arta din România de azi. A fost admirabil exprimată de Ana Blandiana în eseul intitulat prin celebrul vers al lui Friedrich Hölderlin „La ce bun poeții în vremuri de restriște?” și publicat în volumul „Istoria ca viitor” (2017): „Cuvântul «a rezista» are în limba română două sensuri: a supraviețui, a rămâne viu; a lupta, a opune rezistență. În percepţia comună, între cele două sensuri există un fel de ierarhie, cel de-al doilea sens aflându-se prin ingredientul de risc şi chiar de eroism pe care-l conţine, mult deasupra primului, care se mulţumeşte să lucreze în adânc. În mod evident, cultura are mai mult de-a face cu supravieţuirea decât cu lupta, dar să nu uităm că nu este vorba despre supravieţuirea fizică a unei fiinţe sau a alteia, ci de supravieţuirea unei continuităţi colective, de salvarea definiţiei unui popor care în lipsa acesteia ar deveni o simplă populaţie. În acest sens, supravieţuirea prin cultură este o rezistenţă profundă, esențială”.
I.T.: Am avut anul acesta bucuria să particip la un număr mare de evenimente culturale în Sibiu, mai ales în cadrul Galeriei UAP Sibiu. Sunt sibienii consummatori avizi de cultră și artă?
I.M.: Este vizibil pentru orice consumator de artă că viața cultural-artistică a ultimilor ani cunoaște o efervescență copleșitoare. Starea aceasta de fapt nu e întâmplătoare, ci este efortul spiritului acestei nații de a supraviețui prin cultură și artă în vremuri atât de tulburi, încât numai mobilizarea colectivă și a fiecăruia și scânteia creatoare ne pot asigura picătura de apă vie care să ne mențină sufletul hrănit și speranța vie.
I.T.: Ce particularitate are anul acesta Salonul de iarnă?
I.M.: Anul acesta am transformat Salonul de iarnă într-o expoziție interjudețeană. Așa s-a întâmplat… și din „cenușă” s-a născut un eveniment amplu, cu peste 60 de participanți și o bogată varietate a exprimărilor artistice, a cărui inițiatoare a fost Daniela Bădilă. Pe simezele expoziției veți întâlni într-o bună conviețuire, arta realistă sau abstractă, artă digitală, arta fotografică, în medii și tehnici clasice sau experimentale, de sine stătătoare sau mixate; stiluri deja afirmate, derivate din exprimările stilurilor moderniste sau influențate de imaginile editate de softurile computerizate. Toate aceste forme de exprimare mărturisesc căutări ale unui limbaj care să înlesnească comunicarea, în prezent și în viitor, indiferent de „ambalajul” pe care îl poartă.
I.T. Ați afirmat la vernisaj că acest Salon este însoțit și de un catalog…
I.M.: Da, așa este! Pentru că m-am bucurat să văd intenția colegilor de a contribui cu mult suflet și multă muncă la reușita acestui eveniment, în catalogul care însoțește expoziția m-am referit, individual, la toate lucrările din expoziție.
Vorbind despre ansamblul ei, fără să încercăm o prioritizare, descoperim segmentul artiștilor care se raportează la problematica socială și politică a timpului nostru marcat de probleme ecologice și de mediu, de căutarea sau exacerbarea identității naționale, de violență. Artistul le identifică și le expune, pentru a le exorciza. Deseori ele îmbracă haină conceptuală recurgând la un limbaj provocator de tensiuni plastico-cognitive. Li se alătură artiștii naratori, adepți ai artei figurative, care propun rememorări sau subiecte și trăiri melancolice, reflexive. Portretele individuale sau de grup fac referire la raporturi sau evaluări personale, la relațiile cu persoana din imediata apropiere, cu familia, cu comunitatea. Peisaje urbane sau motive din natură, aspecte decupate din cotidian devin imagini ale impactului individului cu exteriorul, cu mediul, cu lumea. De aici se dezvoltă uneori lumi noi, imaginare, ce conțin speranța sau neîncrederea în viitor.
Memoriile afective explorează experiențele personale și, inevitabil, le reformulează, transformându-le în narațiuni vizuale. Artiștii sunt într-o continuă căutare a unor noi moduri de a comunica emoția. Trăirile sunt abordate în moduri neconvenționale, deseori scontând pe șocul vizual la o primă vedere, care le impun cu forță la nivel vizual și emoțional, solicitând, nu doar așteptând reacția privitorului. Nota reflexiv melancolică alteori domină trăirile la impactul cu lipsa de empatie a semenilor și „inospitalitatea” societății contemporane față de locuitorii ei, cel mai dureros percepută de generația tânără. Introspecția profundă, descoperirea sinelui capătă imagine vizuală în lucrări cu conținut autobiografic, mărturisiri directe sau prin intermediul semnelor, al simbolurilor, al avatarurilor.
I.T.: Consider expoziția vernisată astăzi ca fiind o mare reușită. Un număr mare de artiști expozanți, o tematică vastă, un număr mare de admiratori prezenți la vernisaj.
I.M.: Expoziția surprinde cu o bogată diversitate de arte, genuri, teme, tehnici cuprinse, iată, într-o frumoasă expoziție FIRST. Voi încheia cu cuvintele lui Augustin Buzura: „Câtă cultură, atâta libertate, câtă cultură (citește și artă n.a.), atâta demnitate” și cu nota optimistă a satisfacției de a vedea, în expozițiile Filialei Sibiu a UAPR și în această expoziție interjudețeană, abundență și calitate.
I.T.: Vă mulțumesc pentru precizările făcute și pentru timpul acordat. Vă rog să-mi permiteți să le adresez, la rândul meu, felicitări Președintelui Filialei Sibiu a UAPR, dr. Florin Viorel, felicitări artiștilor expozanți și publicului numeros, venit la vernisaj!
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
foto: Ion Talpoș
