Creștinii din întreaga lume sărbătoresc, la sfârșitul acestei săptămâni, Învierea Domnului. După despărțirea Bisericii în cele trei mari confesiuni – ortodocși, catolici și protestanți – modul de sărbătorire s-a diferențiat.
Sfintele Paștile – sărbătoarea sărbătorilor. Ne amintește de învierea Mântuitorului, cea mai mare minune care a pus pe Iisus în lumina cea adevărată a puterii sale Dumnezeiești. Înviind a treia zi din mormânt, El trece în fața oamenilor ca adevărat fiu al lui Dumnezeu. De aceea, creștinii poartă o grijă deosebită acestor sărbători de primăvară. Sfintele Paști este o sărbătoare religioasă, mozaică și creștină, care se ține primăvara, la date apropiate sau identice, atât în iudaism cât și în creștinism.
Cum se stabilesc Sfintele Paști?
În Biserica Veche, cei mai mulți creștini sărbătoreau moartea Domnului în vinerea cea mai apropiată de 14 martie, numind-o Paștile Crucii. Învierea o prăznuiau în duminica următoare, care cădea întotdeauna după 14 martie sau după prima lună plină a echinocțiului de primăvară, duminică pe care o numeau Paștile Învierii. În unele biserici din apus, Paștele se sărbătoreau la dată fixă, fie la 25 martie, fie la 27 aceeași lună. Sfinții Părinți de la Sinodul I ecumenic au fixat în Conciliul de la Niceea, în anul 325, principiul fixării Paștelui așa cum făcea Biserica din Alexandria, unde astronomia era în floare. Sinodul a stabilit ca Paștile să fie sărbătorit numai duminica. Această duminică va fi cea următoare lunii pline după echinocțiul de primăvară. Dacă această duminică va cădea pe 14 martie, când are loc Paștile evreilor, atunci Paștile creștinilor va fi serbat în duminica următoare; în fiecare an, calculul va fi făcut la Biserica din Alexandria.
Calendar îndreptat
Datorită acestor hotărâri, obligatorii pentru creștini, data Paștilor varia între 22 martie și 25 aprilie, dar toate tabelele pascale cu data Paștilor pe perioade mai întinse de ani erau imperfecte și din cauza echinocțiului de primăvară, care varia de la un punct geografic la altul și din pricina calculului astronomic al calendarului iulian, care prezenta deficiențe de la început. La 1582, biserica apuseană constată că anul calendaristic iulian rămăsese în urmă față de anul solar, cu 10 zile de la Sinodul I ecumenic, adică în 1257 de ani. Și atunci, data la care s-a constatat și s-a îndreptat eroarea – 5 octombrie – a devenit 15 octombrie. Și în Biserica de răsărit unii clerici și laici învățați au observat acest decalaj, dar animozitatea față de catolici și situația grea creată de atacul turcilor și de cucerirea Constantinopolului au întârziat reformarea calendarului.
Pe stilul vechi
În 1923, Bisericile ortodoxe, sub președinția patriarhului Constantinopolului, au hotărât îndreptarea calendarului cu 13 zile, cât ajunsese diferența de la data Sinodului I ecumenic, dar pentru a păstra unitatea dintre credincioși, măcar de sărbătoarea Paștilor, au menținut sărbătorirea Paștilor tot după calendarul neîndreptat. Fiecare Biserică urma să aplice hotărârile în funcție de reacția credincioșilor. După 1924, Biserica ortodoxă română a îndreptat calendarul fără compromis timp de câțiva ani, până la 1927, schimbând data Paștelui întocmai ca în Biserica apuseană. A revenit însă, datorită opiniei publice românești. Așa se face că, în toate bisericile ortodoxe, Paștile se țin pe stilul vechi, în cadrul calendarului nou. De aceea, Paștile cad între 4 aprilie și 8 mai, iar nu între 22 martie și 25 aprilie, ca în Occident.
În Biserica ortodoxă, stilul vechi integral, cu eroarea arătată, îl țin numai Patriarhia de Ierusalim, Sfântul Munte Athos, Patriarhia de Serbia și cea de la Moscova.
Explicație lingvistică
Cuvântul Paști este – după unii lingviști – de origine egipteană. El ar proveni din cuvântul Paseh – trecere. Pentru poporul de pe Valea Nilului semnifica ziua echinocțiului de primăvară, adică a trecerii soarelui din emisfera australă în cea boreală, precum și ziua biruinței luminii asupra întunericului. Alți lingviști afirmă că Paști este un cuvânt de origine ebraică, provenind din Pesah, care înseamnă tot trecere, dar semnifică izbăvirea acestui popor din robia egipteană, trecerea prin Marea Roșie și Pustiul Sinai în drum spre pământul făgăduinței. În limba greacă, cuvântul Paști înseamnă „suferință“ sau „pătimire“. Pentru creștini, Paștile înseamnă patimile, moartea și învierea lui Christos, acestea reprezentând trecerea din această viață muritoare în alta nemuritoare.
