“To be controlled in our economic pursuits means to be controlled in everything.” (Friedrich Hayek, 1944)
La o săptămână după aparția Index of Economic Freedom 2016, putem constata că reflectarea sa în presa de specialitate și în cea destinată marelui public nu este de natură să aibă o influență semnificativă asupra modului în care alegătorii și aleșii se vor raporta la acest subiect. Articolele consacrate consemnează situația României (65,6 puncte din 100, locul 61 în lume, locul 29 din cele 43 de țări europene) precum și evoluția acesteia (retrogradare cu 4 locuri la nivel mondial și cu 2 locuri în Europa) și a punctajului obținut (minus un punct, anulând astfel ameliorarea înregistrată de precedentul raport, dar cu 1,2 puncte peste scorul din ediția 2012). Poate că ar fi fost utile și câteva explicații cu privire la importanța libertății economice și la impactul acesteia asupra nivelului nostru de trai.
De la Platon și Aristotel încoace, „formatorii de opinie” – cel puțin cei care nu s-au opus explicit libertății individuale în general – au considerat libertatea politică superioară celei economice. Această atitudine transcende secolele și mileniile, țările și continentele, curentele filosofico-literare și sistemele politico-economice. Negustorul era disprețuit de cei mai mulți dintre filosofi, romancieri și aristocrați, mai ales între două solicitări de „sponsorizare” sau mecenat.
Între timp, o minoritate de gânditori a reușit să articuleze ideea că libertatea este indivizibilă și inseparabilă de dreptul de proprietate, iar negarea sau subminarea fundamentelor economice ale acesteia conduce la prăbușirea tuturor celorlalte componente. O minoritate și mai restrânsă dintre aceștia a arătat că libertatea individuală este o valoare prin ea însăși, un scop în sine. Argumentul este că numai libertatea îi permite (fără să-i garanteze) individului să-și urmărească propriile visuri, idealuri, obiective.
Dintre toate speciile cunoscute, noi oamenii suntem singurii care avem capacitatea de a ne imagina viitorul în diverse variante ale acestuia, de a ne depăși condiționarea genetică și de a acționa pentru a alege sau a influența acele variante ale viitorului. Libertatea este deci condiția de manifestare a umanității noastre, iar negarea sau limitarea reprezintă o agresiune împotriva componentei umane a ființei noastre. Limitarea libertății individuale înseamnă reducerea omului la nivelul de mijloc pentru scopurile altora. Limitarea libertății individuale înseamnă, în ultimă instanță, readucerea parțială a omului la stadiul de animal.
Argumentarea precedentă nu face referire la eventualele consecințe pozitive ale libertății asupra nivelului de trai. Această argumentare de principiu nu-i va convinge însă pe utilitariști. Nu-i va convinge pe cei care sunt prietenii interesați ai libertății. Ea nu-i va convinge pe cei care apreciază libertatea dacă și numai dacă ea conduce la rezultate conforme cu dorințele lor. Câți prieteni ar mai avea libertatea dacă nivelul de trai din Corea de Nord și cel din Corea de Sud ar fi inversate? Răspunsul evident la această întrebare face ca alături de argumentele de principiu să fie nevoie de o argumentare de tip utilitarist în favorarea libertății în general și a celei economice în special. Argumentele utilitariste nu trebuie însă să se substituie celor de principiu deoarece consecințele pozitive ale libertății sunt indisociabil legate de principiile respective.
Pentru că libertatea are atât de puțini prieteni adevărați, ea are nevoie de mai mulți „avocați”
Răspunsul la întrebarea din titlu poate fi dat în șase grafice, așa cum apar ele în Index of Economic Freedom 2016. Desigur, corelație nu înseamnă (neapărat) cauzalitate. Cauzalitatea este însă explicată de-a lungul ultimelor două-trei secole de economiștii serioși. Procesul prin care libertatea economică aduce prosperitate economică și socială merită un articol de sine stătător. Pentru moment, menționăm doar ca acest proces are loc în timp, adică în ani și decenii, nu instantaneu sau până la următoarele alegeri.
1. Libertatea economică promovează dinamismul antreprenorial
Asum riscul de a repeta această idee pentru că este în același timp importantă și ignorată: Tot ceea ce ne face viața mai lungă, mai sănătoasă, mai plăcută, mai interesantă este rezultatul unei inițiative antreprenoriale. Adesea, inițiativele respective au fost întâmpinate cu ostilitate de puternicii politici și economici ai zilei, iar uneori chiar de majoritatea viitorilor beneficiari.
2. Creșterea libertății economice conduce la creștere economică
Creșterea PIB-ului cu care se laudă politicienii este rezultatul eforturilor angajaților și întreprinzătorilor din societate. Adesea, această creștere are loc în ciuda „ajutorului” acordat de către politicieni.
Rata de creștere economică, adică „viteza de îmbogățire” a țărilor care-și sporesc cel mai mult gradul de libertate economică este cu aproximativ 1,5% mai mare decât a celor care și-o sporesc cel mai puțin. Această diferență pare nesemnificativă, dar prin cumularea ei în timp (ca în cazul „dobânzii compuse”), are un impact surprinzător de ridicat. Spre exemplu, dacă două țări pornesc de la același nivel de bogăție, dar una stagnează iar alta are o creștere anuală de 1,5%, nivelul de trai al celei din urmă se dublează în mai puțin de 50 de ani și va fi de 4,42 ori mai mai mare după un secol. Altfel spus, puțină matematică este suficientă pentru a înțelege că diferențele de prosperitate dintre țări sunt explicate în mare măsură de diferențele în ratele lor de creștere din ultimele două secole.
3. Țările mai libere economic sunt mai prospere decât cele oprimate
Mai exact, ele sunt în medie de 6 (șase) ori mai prospere. Reamintim că acesta este un rezultat obținut în timp. Hong Kong – liderul permanent al acestui clasament al libertății economice de la începuturile sale – a avut nevoie de o jumătate de secol pentru a ajunge din urmă fosta metropolă – Marea Britanie – care în 1950 avea un PIB/loc de 3,43 mai mare. În prezent, Hong Kong-ul are un PIB/loc (la paritatea puterii de cumpărare) mai mare cu circa 25% decât Marea Britanie.
4. Libertatea economică reduce sărăcia
La o analiză atentă, cu excepția celor care suferă de invidie patologică, oricine admite în ultimă înstanță că sărăcia (cu consecințele sale, precum foamea, mortalitatea infantilă, speranța de viață redusă etc.) este o problemă mai gravă decît inegalitățile (ecartul de avere sau venit dintre bogați și săraci). Libertatea economică este cel mai sigur mijloc de a reduce și, în cele din urmă, a elimina sărăcia absolută de pe această planetă. Dealtfel, până în prezent, acesta este și singurul mijloc eficient. Iar dacă ne deranjează atât de mult inegalitatea, poate că ar trebui să ne preocupe și inegalitatea în libertate economică a țărilor lumii.
Graficele de mai jos arată creșterea libertății economice a lumii (cu sincopa cauzată de febra intervenționistă ce a urmat criza din 2008), creșterea bogăției produse la nivel mondial și scăderea procentului celor care trăiesc în sărăcie absolută într-un ritm care a devansat chiar și cele mai optimiste previziuni ale ONU și ale Băncii Mondiale.
5. Libertatea economică aduce democrație și progres social
Liberalizarea economică – fie în Chile, fie în China – permite populației să-și amelioreze nivelul de trai (sau măcar să nu moară de foame, într-o primă etapă), iar ulterior să se preocupe de implicare politică și să finanțeze programe sociale. Inversarea ordinii nu este o garanție a reușitei, dimpotrivă („primăvara arabă” este doar un exemplu recent, la care putem adăuga o lungă listă de țări „în curs de subdezvoltare” din cauza populismului naționalist și socialist).
În concluzie, după ce noi înșine, concetățenii și aleșii noștri, vom înțelege importanța libertății în general și a libertății economice în special, vom putea discuta mai cu folos despre nivelul acestui indicator în țara noastră și despre cum poate fi el ameliorat.
Între timp, pentru a spori durabil libertatea economică, avem de dus o lungă bătălie pentru educația economică. Pentru că, fiecare alegător median a fost mai înainte un elev median.
Autor: Radu NECHITA, conferențiar la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca
Sursa: Clubul Libertății
