Ideea unei forme de manifestare organizată a mişcării culturale din Transilvania era maiveche, pornind de la tradiţia Şcolii Ardelene.
Dezideratul unei „academii“ române, ulterior a unei „academii de drepturi“, fusese înscris în programul Revoluţiei de la
1848, fiind un proiect susţinut prin numeroase acţiuni de Ioan Maiorescu, Simion Bărnuţiu ş.a., care au încercat, fără rezultat,
să realizeze o instituţie de învăţământ superior în Transilvania.
Proiectul unei societăţi literare şi culturale, cu un program de stimulare, coordonare şi popularizare a preocupărilor de limbă, literatură şi cultură română a avut însă, de la început, o audienţă mai largă între cărturarii din Transilvania, fiind considerat mai adecvat condiţiilor existente, arată lucrarea „Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900“ (Editura Academiei, Bucureşti, 1979).
Apel
În martie 1860, Ioan Puşcariu lansa un apel pentru o astfel de asociaţie, arătând posibilităţile şi mijloacele ei
de realizare. În acelaşi an, în luna mai, un număr mare de cărturari adresau guvernatorului Transilvaniei o petiţie prin care solicitau aprobarea unei adunări de constituire, care să discute statutele şi să definitiveze
forma de organizare a viitoarei asociaţii.
La Sibiu
Constituirea Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – ASTRA a avut loc la Sibiu, în zilele de 23-26 octombrie 1861, George Bariţiu, Ioan Puşcariu, Timotei Cipariu şi Andrei Şaguna fiind cei care au participat la elaborarea statutelor. Primul preşedinte a fost Andrei Şaguna, vicepreşedinte Timotei Cipariu, secretar – George Bariţiu.
De-a lungul anilor, au mai fost desemnaţi preşedinţi Vasile Ladislau Pop, Iacob Bologa, Timotei Cipariu, George Bariţiu, Ioan Micu Moldovanu, Alexandru Mocsonyi, Iosif Sterca Şuluţiu, Andrei Bârseanu, Vasile Goldiş, Iuliu Moldovanu şi Nicolae Popoviciu, conform volumului „Dicţionarul general al literaturii române“ (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).
Misiune
Asociaţia a primit între membrii ei, alături de românii transilvăneni, organizaţi în 1869 pe „despărţăminte“, şi reprezentanţi ai culturii din Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina. Din 1925 s-a pregătit înfiinţarea unei regionale în Basarabia (comisar general – Onisifor Ghibu), iar în 1927 a luat fiinţă o regională în Dobrogea.
Ca membri onorifici au fost desemnaţi, încă din primii ani, dar şi mai târziu, numeroşi cărturari de peste munţi (Constantin Hurmuzachi, A.I. Odobescu, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Sion, Titu Maiorescu, B.P. Hasdeu, Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga ş.a.), la adunările generale participând, de asemenea, invitaţi din
toate ţinuturile locuite de români. Între membrii de onoare figurează şi personalităţi, precum: J. Urban Jarnik, Gustav Weigand, Elena Văcărescu, Mario Roques, Em. de Martonne, W. Meyer-Lubke.
Activitatea ASTRA a fost structurată iniţial în trei secţii, propuse în 1864 şi activate în 1877 (filologică, istorică, de ştiinţe fizico-naturale), cărora li s-au adăugat în 1900 secţiile şcolară şi economică, pentru ca ulterior numărul lor să crească (au apărut secţiile medicală, de ştiinţe sociale, tehnică-industrială, artistică, etnografică-geografică), după Unirea din 1918 producându-se şi alte modificări.
Programul său, o chemare la demnitate şi unitate, stipula „înaintarea“ prin intermediul culturii, progresul prin elaborarea şi editarea unor studii diverse – lucrări istorice, etnografice, folclorice, ştiinţifice etc. -, prin instituirea de premii şi stipendii pentru astfel de studii. Între deziderate, formulate încă în 1862, se aflau: stabilirea unei ortografii unitare, adoptarea alfabetului latin, unificarea limbii şi editarea unui dicţionar (idei preluate de Societatea Literară Română, viitoarea Academie Română, la a cărei fondare cărturarii ardeleni au un rol însemnat), înfiinţarea unei biblioteci de carte veche românească (Timotei Cipariu), crearea unei catedre pentru cultivarea artelor plastice (George Bariţiu), elaborarea unui studiu despre familiile nobile româ-
neşti din Transilvania (Ioan Puşcariu, care, de altfel, va împlini această idee ca autor al lucrării în două volume „Date istorice privitoare la familiile nobile române“, 1892-1895).
Eforturi
Asociaţia a optat însă, treptat, pentru o activitate cu caracter de „luminare“, susţinând adecvat un anume tip de acţiuni: organizarea de conferinţe, prelegeri populare, serbări, reuniuni, expoziţii etnografice, industriale şi agricole, înfiinţarea unei biblioteci centrale la Sibiu, a unor biblioteci şi cămine culturale la sate, întemeierea de şcoli (între care şcoala civilă de fete, deschisă la Sibiu în 1886, precum şi un număr important de şcoli ţărăneşti), universităţi populare, editarea de manuale, iniţierea unor cursuri de alfabetizare, de educaţie practică, economică ş.a.m.d. În 1905, a fost inaugurat Muzeul istoric şi etnografic de la Sibiu, în cadrul Palatului Asociaţiunii, care mai cuprindea biblioteca, birourile editurii,
săli de conferinţe. Sub auspiciile ASTREI au funcţionat două conservatoare de muzică, la Braşov (1928-1940, condus de Tiberiu Brediceanu) şi la Sighet (1936-1940). Din fondurile asociaţiei au primit burse generaţii de elevi şi studenţi, printre ei numărându-se Andrei Bârseanu, G. Bogdan-Duică, Victor Babeş, Ioan Lupaş, O.
Goga, I.U. Soricu, Aron Cotruş, Iuliu Haţieganu, Vasile Bologa ş.a.
„Luminarea“
Societatea a dispus de reviste proprii – „Transilvania“ (1868-1945), „Ţara noastră“ (scoasă în 1907 de Octavian Goga), „Revue de Transylvanie“ (editată în 1934 şi condusă de Silviu Dragomir şi D.D. Roşca), „ F o a i a p o p o r u l u i ” (1943-1947), analele ASTREI fiind editate din 1880, iniţial separat şi apoi incluse în „Transilvania“. A patronat de asemenea o editură unde, în colecţii precum „Biblioteca poporală a Asociaţiunii“ sau „Biblioteca tineretului“, au apărut mai cu seamă scrieri literare destinate cititorilor de la sate (Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu, Ion Creangă, I. Pop-Reteganul, Petre Dulfu, George Coşbuc, Ioan Slavici, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu), biografii pilduitoare, monografii istorice, broşuri de îndrumare practică, almanahuri, calendare, în timp ce în „Biblioteca Astra“ intrau lucrări de specialitate, destinate intelectualilor. Cu fondurile şi sub egida asociaţiei s-a elaborat „Enciclopedia română“, coordonată de Corneliu Diaconovici şi structurată în trei volume, apărute la Sibiu, în 1898-1904.
După Unire
Instituţie reprezentativă a culturii româneşti, ASTRA a avut rolul ei, însemnat, în menţinerea unităţii naţionale, dincolo de diferenţele confesionale ori de stratificarea socială, şi a pregătit sistematic, perseverent emanciparea politică şi Unirea din 1918, participând, în etapa următoare, la consolidarea acestor realizări.
Instituţia culturală înfiinţată în 1861 a fost desfiinţată în 1950. În prezent, Biblioteca JudeţeanăASTRA Sibiu şi Complexul Naţional Muzeal Astra Sibiu îşi revendică rolul de continuatori ai Asociaţiunii.
